„Animăluțele” lu` Mamaia

Aș minți dacă aș spune că nu-mi place în Mamaia. Atașamentul e de ordin psihologic mai mult dat fiind că am lucrat trei veri aici. Îmi place că au toate tipurile de înghețată, suc cu gheață, pălarii cu niște chestiuțe foarte bune care se mănâncă, cercei, căni, sutiene și câte și mai câte. Au început să-mi placă până și afișele publicitare pe care într-un alt loc le-aș găsi dizgrațioase având în vedere că iubesc publicitatea. Pot spune că aștept cu nerăbdare ziua de sâmbătă ca să văd carele alegorice, ceea ce e și mai bizar mai ales pentru că anul trecut mi se păreau prea sclipicioase și glamour pentru gusturile mele.

Există niște specimene de oameni la Mamaia pe care anul trecut i-am denumit animăluțe. Aceștia se caracterizează prin haine multicolore și sclipicioase,  limbaj vulgar, care apare în tot felul de situații: că de ce nu vine ciorba mai repede, că de ce îmi ceri bani ca să fac poze, că de ce și de ce. 

Astăzi am identificat la plajă această categorie de oameni. Am plecat la plajă pentru că n-am reușit să ajung foarte des anul acesta și pentru că simțeam nevoia de liniște. Numai că liniștea de unde s-o iei când nu e? Erau niște domni care vorbeau despre relațiile cu mamele lor care sunt dezastruoase, despre relațiile cu prietenele lor, despre dependența lor de Facebook atât de tare că răsuna toată plaja. Așa că je gură mare i-am rugat să vorbească mai încet. Și ce să vezi? Domnișoară ai toată plaja la dispoziție, poți să te muți foarte ușor. Foarte corect, probabil nici nu m-aș fi pus acolo dacă aș fi știut că timp de o oră voi avea senzația că sunt la un reality show idiot, dar n-am fost inspirată. Unul dintre domni a spus că de n-aș fi fost fată mi-aș fi luat vreo două pentru îndrăzneala de a le reproșa că vorbesc prea tare. Dacă i-aș fi văzut mai răsăriți la minte le-aș fi spus că libertatea unui om s termină atunci când intră pe teritoriul unei alte persoane. Dar să am pretenția oare ca aceste două animăluțe să citească Mill? Știu că nu o să mă-njure nimeni dintre aceste creaturi având în vedere că ei nu citesc nici eticheta de la bere, da` să mai citească bloguri, cărți, site-uri serioase de știri.

Există și un fenomen destul de nou, unde animăluțele sunt camuflate în cele mai prețioase costume. Nu te-ai gândi nicicând că o doamnă cu o poșetă, o coafură, niște unghii și o rochie ca ei știe atât de multe înjurături. E de ajuns să spui ceva care nu-i convine că-ți va demonstra imediat că e o doamnă în p... mea ca în scurtmetraj, nu în melodie de unde știe toată lumea această replică.
Încă mai sper că odată cu vara vor pleca și acești minunați din Constanța.( și da știu că datorită lor îmi iau salariul, dar i-aș prefera puțin mai diplomați). Măcar știu un lucru constănțenii nu sunt mari consumatori de produse culturale, adică dacă ești artist foarte greu își vei vinde toate biletele în acest oraș dar totuși  este pe drumul cel bun.

Chestiuni observate şi gândite în drum spre autogară

Pedeapsa la moarte nu a fost abolită în România, dar o primesc numai proştii smeckeraşi care circulă cu viteza luminii pe şosele sau cei ultragrăbiţi să ajungă la muncă, întâlniri diverse etc. S-ar putea ca singurul loc în care pot ajunge să fie la spital sau în rai depinde de situație. Iar aștia de spun ei că muncesc și nu-și permit să întârzie, oare pentru ce muncesc? Să plătească înmormântări și pomeni la care cei prezenți o să mănânce ca brontozaurii și o să spună ce om bun a fost decedatul, sau cum?

Unii sunt „dietiști” de profesie, doar că uneori spun lucruri trăsnite? Eh și ce dacă mănânc mici cu bere, desert, iar grătar de pui și iar desert. Lasă mă că mănânc mâine mere. Poate că merele ajută la slăbit dar două kilograme de mere rămân tot două kilograme de mere. Oare de ce nu slăbesc săracele ființe?

Mă întorceam cu ditai bagajul și mâncam prune în speranța că o să mai scadă în greutate. Dar ce să vezi, rămânea la fel de greu. Adică nu e ca atunci când auzi la radio că roșiile sunt doar 3 lei kilogramul, doar azi la supermarket. Iei 2 roșii și cântarul își spune un kil și zici lasă mă că tre` să pape și ală care le-a cules, ala care a pus roșia mare pe panou, ală care le-a vândut și revândut și ală cu vocea de la radio că așa e drăguț...Pana aceea trebuie să fiu la muncă. Pa pa.

Gânduri înainte de absolvire

E mâine și am același sindrom ca înainte de ziua mea. Îmi vine să stau în pijamale și să dorm. Mă gândesc că va fi emoționant de aceea voi fi cel mai probabil sedată ca să nu plâng. Nu de alta dar se chinuie Diana să-mi facă machiajul. 

Cred că va veni și deda. A plâns și la majoratul meu. Nu înțeleg de ce. Era la fel și atunci. Nicio perspectivă, niciun plan. Îmi doream să merg la facultate. Credeam că va fi amuzant. Și mi-au plăcut zilele din anul I la cămin, am avut posibilitatea să merg în Franța, am făcut internshipul acela la Mare Nostrum; cel mai fain mediu de lucru pe care l-am întâlnit.

Nu va fi nimic diferit, voi purta o rochie galbenă, vor fi ai mei, dar cele două persoane care contează foarte tare pentru mine nu vor ajunge din lipsă de timp sau ceva. F..k odată e chestia asta și mi se întâmplă de fiecare dată la fel. Ori se trezește un minunat să-mi strice evenimentele importante din viață, ori nu sunt acolo să-mi spună: o să fie amuzant, o să vezi. Oare ce o să fie funny? Faptul că va trebui să mă mut la alt cămin, asta dacă primesc loc, că mă trezesc șomeră și fără perspectivă? E iulie. Joburile se găsesc în iunie. Încă un motiv să cred că școala mai mult îți pune piedici decât te ajută. Și îmi place să cunosc lucruri. Dar în alt fel...Mi-ar plăcea să mă plimb cu oameni care știu multe lucruri și să mi le povestească; să-mi spună de exemplu „Hai să-ți spun despre atomi că tot o dai tu în bară cu lucrușoare care țin de chimie. O să fie fascinant”. Am avut o astfel de persoană la un moment dat în viața mea, dar era din categoria celor care-mi strică evenimentele. 

Trebuie să pun la punct filmulețul. Eram sigură că-l voi termina azi. Întodeauana fac lucrurile pe ultima sută de metri. Mi se pare interesant.

Au trecut ani și îmi dau seama că-mi plac aceleași lucruri: petrecerile simple la unul dintre noi acasă, conversațiile, zmeura, sms-urile neortodoxe, vocea crețului etc.

E trist. Înainte îmi permiteam să visez, să fiu o vizionară, să fiu originală, altfel. Acum văd că nu mai am curajul să spun ce vreau să fac pentru că oamenii din jurul meu au impresia că greșesc(își dau seama peste câteva luni că soluțiile mele sunt bune).

Am rămas la fel: haotică, nebună. Oamenilor le e greu să se apropie, dar le e și mai greu să renunțe la mine la final, provoc un soi de dependență. Sunt una dintre puținele persoane pe care le cunosc și care a rămas naturală. Nu-mi pasă dacă supăr pe cineva. Spun exact ce gândesc, doar că acum am învățat să fiu un pic diplomată...

Acum mă chinui să mă adun să merg la Adivin să-mi iau o ciorbă de văcuță. Sunt mahmură...

De când nu mai sunt elev edelean au trecut trei ani...

Hei, sunt Alexandra Condrat, iar când mă gândesc la liceu îmi amintesc de misterul acela specific. Nimeni nu știa ce fac în afara orelor, deși avem o viață socială tare bogată. Mi-a zis un coleg de la facultate că nu-și închipuia nicând că mă distrez așa de tare în afara cursurilor. I-am răspuns că e foarte bine să ai o imagine de fată cuminte la școală. În afara ei poți să fii cine vrei. Oricum singurii care știu cum ești sunt prietenii tăi.

Detestam ideea de școală, trezit de dimineață, dar toate activitățile mele extracurriculare și câțiva colegi mă determinau să-mi las dezinteresul acasă și să merg la școală. Prietenul meu cel mai bun era aparatul de cafea. Nici acum nu s-au schimbat lucrurile, dar acum am adăugat la această rețetă și ginko biloba. Mă ajută să mă concentrez la cursurile mai grele și la examene.

Mai am o lună și termin Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Mă împart între proiecte, examene, modificat lucrarea de licență, am un blog de modă și cinematografie, un blog personal și unul cu povești pentru copii. Anul acesta vreau să muncesc și să-mi iau un an pauză, să ies din sistemul de invățământ care s-a hrănit din creativitatea mea și nu mi-a oferit înapoi decât satisfacția de a avea câțiva colegi foarte buni. Voi reveni peste un an, mă voi duce la un master la București în engleză. Se numește Open Mind, la de Facultatea de Filosofie și se axează pe funcționarea memoriei, atenției, motivației etc. Mi se pare că te formează pentru viață și te conectează cu foarte multe domenii.

Nu voi lucra în media, mi se pare că prin titulatura de specialist în relații publice și creator de conținut am mai mare influență decât un jurnalist. Din ce am observat în redacțiile de știri jurnalistul înghite ca un pelican comunicate de presă pe care le publică. PR-istul concepe aceste comunicate de presă, gândește planul de comunicare, analizează punctele tari și punctele slabe ale companiei, stabilește obiectivele pe termen scurt și lung ale companiei, analizează concureța, trendurile locale și internaționale și astfel devine mai influent ca un jurnalist. Singurul tip de jurnalism pe care-l admir este cel de investigație, care este pe cale de dispariție. Mai este ceva ce pot face și anume articole pentru reviste de modă și lifestyle, dar fac deja acest lucru pe blogul meu de modă și cinematografie La republique de l`imagination.

Revin din nou la pasiunea pentru cinematografie. De câteva zile fac filmulețe, adun fotografii, muzică, caut povești etc. Am crezut că am înnăbușit această îndeletnicire dar se pare că ea m-a ales pe mine nicidecum eu pe ea. Și mi-am dat seama că am fost înconjurată de aparate foto, video de la 5 ani. Aveam un prieten de familie care filma la nunți, făcea scurtmetraje și ne mai filma la diferite sărbători când ieșeam la iarbă verde. Eu aveam o dicție fantastică pentru acea vârstă și eram mereu unde era camera de luat vederi. Mi-am dat seama că îmi place enorm să fac asta atunci când am montat o știre și un interviu pentru un examen. Totul era pus la punct. Când spuneam oameni apăreau oameni în cadru, când spuneam că sunt obiecte confecționate de copii în cadru erau acele obiecte.

Probabil voi munci în unul dintre domeniile pe care le-am mai încercat: vânzări, publicitate sau relații publice. Acum fac PR pentru o cafenea din Jurilovca, muncesc de acasă și-mi fac programul cum vreau eu. Când ajung acolo mă distrez terbibil și încerc să aflu de a clienți ce și-ar găsi să găsească la Strong Aroma Caffe.

Acum sper să se încheie totul cu bine, să termin facultatea, să locuiesc singură, acesta este principalul obiectiv vara aceasta și să regizez puțin. Mi se mai face câteodată dor de liceu, de colegi, de nonșalanta perioadă a mea la revista școlii, de profa de franceză, de doamna dirigintă, dar îmi spun că trebuie să trăiesc în prezent.

Deși mama nu a fost de acord la început ca eu să fiu elevă la Lazăr Edeleanu eu am știut mereu și s-a confirmat și în prezent că a fost cea mai bună alegere din viața mea. Mi-am manifestat rebeliunea, inocența, creativitatea, latura artistică la Uman la Edeleanu și nu regret nicicând. Deși am avut oportunitatea de a locui trei luni la Dijon în Franța pot spune că Năvodari este și acum orașul meu de suflet. Le urez succes tuturor elevilor edeleni și sper să-și aleagă cariera și drumul în viață cu multă înțelepciune. Să facă ceva care-i face cu adevărat fericiți.

13 lecţii învăţate în liceu sau cum mi-am bulit viziunea despre viață

1.Omul nu e perfect, e perfectibil.

2. Când ţi se spune să nu îţi manifesti creativitatea să nu asculţi pentru că e unicul lucru pe care şi-l vor aminti alţii despre tine.

3. Dragostea durează până la final de a 12-a.

4. Prietenii știu de ce.

5. Când ți se cere părerea de fapt o vor pe cea a lui Lovinescu, Călinescu, Cărtărescu și alți -escu.

6. Uniforma nu pune semnul egal între oameni atunci când dresurile sunt cu model și costă 100 de lei, cizmele sunt de la Zara, iar bentița e Meli Melo când nu sunt reduceri.

7. Cei care te urăsc cel mai mult sunt la curent cu tot ce se întâmplă cu viața ta.

8. Dacă asculți ce se spune despre tine ajungi la balamuc.

9. Haina îl face pe om. 

10. Când îți formezi o opinie negativă despre cineva, nu încerca să-i găsești părți bune. În timp vei afla de ce ai avut dreptate.

11. Colegii nu te cunosc când te văd pe stradă, dar îți cer tema și nu sunt stare să modifice niciun cuvânt fără ajutor.

12. Întâlnirile de grup se transformă în de „grupuri”.

13.Don`t be so fucking tolerant.

Drunk in love

La mine zilele fericite se cunosc după ce branduri folosesc sau ce semnificație le ofer acestora. Dacă mănânc budincă cu vanilie sau orice cu vanilie sunt tristă sau mă doare ceva rău de tot.

Pepsi mă face să zâmbesc deoarece îmi amintește de Mirela. Beau Desperados și-mi amintesc de petrecerile nebune de pe plajă din vara cu îngețata Corso sau de Franța. Beau Trompi și totul are mai mult sens. Beau cafea din aia cu numărul 3 atunci când trebuie să mă concentrez. Beau 3 în 1 și-mi amintesc de zilele somnoroase de la liceu. Când văd înghețată cu bubble gum îmi amintesc de ziua în care am plâns într-una, când văd Salitos îmi amintesc de unul care mi-a frânt inima. Când văd gumă de copii mă gândesc din nou la Mirela. Beau Tuborg și-mi amintesc de anul I de facultate când mergeam la Megalos cu turcii și dansam până când ni se toceau tălpile. Nu beau Timișoreana pentru că mă adoarme. Mănânc iaurt Oly cu piersici când mă simt bine, Danonino când vreau să mă calmez, ginko biloba când vreau să-mi meargă mintea brici, mănânc jeleuri și totul e ok, mănânc sandvis cu șuncă de la Extrablat și-mi amintesc de petrecerea aceea bestială cu toți erasmușii; îmi iau parfum cu zmeură și-mi amintesc de vară, văd Nivea for men și-mi amintesc că de fiecare dată când îl văd mă îndrăgostesc din nou și din nou și îmi place sentimentul. Nu doare niciodată. Îmi iau Redd`s cu lămâie și-mi amintesc de plajă și de facultate. 

Jurilovca mon village de coeur

Hei,

O să vă spun ceva, care s-ar putea să vă surprindă. În clasa a 8-a dorința mea a fost să ajung în Parlament. Acum nu mai vreau nici să vizitez Palatul Parlamentului. Îmi doream să plec din Jurilovca și să locuiesc singură, să văd cum e. Așa că la 15 ani mi-am luat zborul și m-am mutat la Năvodari să fac liceul. A fost dragoste la prima vedere. Am iubit orașul, am iubit marea și am întâlnit oameni frumoși. 

Scriam câteodată când eram tristă și lucrurile nu-mi ieșeam cum îmi doream și doamna Silvia Leucă profesoara mea de română mă îndemna mereu să scriu despre Jurilovca. Nu puteam să scriu ceva despre un loc care la momentul acela nu-mi transmitea multe. Pentru mine Jurilovca era un sat cu bătrâni care ieșeau la colțul străzii să-mi bârfească hainele și coafura, atât. 

M-am reîntors înainte să încep facultatea în livadă și mi-am găsit liniștea. Îmi place Năvodari. Mi-a plăcut Constanța. Acum îmi place Jurilovca.

Nu îmi place pentru locuri, deși sunt minunate și nu voi descrie ce puteți vizita pentru că au făcut-o alții înaintea mea. Voi vorbi despre expansiunea culturală, socială și turistică a Jurilovcăi.

Constanța este un oraș cu ieșire la mare cu un port. Jurilovca este o comună turistică cu ieșire la lacul Razim, în apropierea cetății grecești Orgame sau Argamum. Capul Doloșan găzduiește legende despre haiducul bălților Terente și imagini spectaculoase, pietre, stânci absolut fenomenale. Aș face un film istoric acolo. 

Deși Constanța are ieșire la mare și Jurilovca se învecinează cu Gura Portiței o minunată zonă ce conservă părți din natură și care are ieșire atât la mare cât și la lac, expansiunea culturală a Jurilovcăi mă uimește și mă bucură mai mult.

De curând Jurilovca are un nou primar care nu dansează pe la carnavaluri(nu am nicio problemă cu dansul dacă este îmbinat cu munca adecvată și serioasă specifică instituției Primăriei). Se numește Ion Eugen și din perspectiva mea acest om a reușit în scurt timp să facă ce n-au făcut alții înaintea sa.

(Corul lipovenesc)

De când i-am văzut fața pe mai multe panouri mi-am dat seama că va câștiga alegerile. Omul acesta a știut să se facă vizibil. Și știți ce e amuzant? El a știut să-și aleagă oamenii potriviți să-l ajute să formeze o echipă puternică.  Și-a ales comunicatorii din rândul absolvenților și studenților. Pe această persoană o poți vedea discutând liber despre diverse proiecte care pot crește vizibilitatea satului lipovenesc. Datorită acestei echipe puternice Jurilovca este din 2013 loc de turism desemnat ca destinație de excelentă de către UNESCO din punct de vedere etnic și cultural.

Când Jurilovca are oaspeți și în timpul sezonului are destui și importanți, toată lumea se mobilizează ca aceștia să fie primiți cu multă căldură, cântece rusești, costume tradiționale rusești, râvnitul borș de pește lipovenesc. 

Ce îi este specficic comunei?Veți observa predominanța culorii blew. Mult timp și biserica din sat a avut acestă fantastică culoare, dar și acum când este orange este un obiectiv turistic pe care-l puteți vizita.

Casele tradiționale au acoperișul din stuf, materie primă folosită pentru construcția acoperișurilor, dar puține mai sunt așezămintele care păstrează acestă tradiție.

Veți descoperi o faimoasă sobă multifuncțională ce poartă numele de lijancă sau lejancă. Acesta poate fi folosită în același timp ca uscător de rufe, cuptor, pat și îți poți încălzi apă sau mâncare pe ea. E o deosebită lucrare pe care o veți găsi în casele lipovenilor.

Baia lipovenească este o artă. Pescarii obosiți și răciți apelau la această baie cu aburi( concepuți din aruncarea apei pe soba peste care existau niște pietre rotunde). Nevestele acestora îi ajutau să scape de dureri apelând la un fel de mătură făcută dintr-o anumită plantă, asta după ce aceasta era înmuiată în apa fierbinte dintr-un ceaun imens. 

Pentru a vă caza în comuna Jurilovca puteți apela la pensiunile din zonă, iar ca să beți o cafea puteți încerca barul Gomera aflat lângă baltă, sau Strong Aroma Caffe, cafenea situată în apropiere de școală. Pentru a vă alimenta viața de noapte puteți participa alături de tinerii din sat la Club Jurilovca aflat în apropiere de Primărie.