Numerologie personală pentru anul 2015

Anul 2015 are valoarea numerologică 8 după un calcul simplu: 2+0+1+5 = 8.
Cum afli numărul personal şi cum te influenţează acesta?

Să presupunem ca te-ai nascut pe 20 aprilie 1988. Se adună toate cifrele care se regasesc în data de naştere după cum urmează: 2+0 + 4 (luna aprilie este luna a 4-a) +1+9+8+8 = 32; 3+2 = 5. Numărul obţinut se adună cu 8 (numărul anului 2015).

Aşadar, 5+8 = 13; 1+3=4.

După cum ai observat, toate cifrele se adună până când ajungi la o singura cifră care va reprezenta numărul personal pentru anul 2015.

Numărul 1

Primul număr semnifică un nou început de fiecare dată când apare în viata noastră. În noul an totul se va concentra pe noutate, pe energie, pe urmărirea priorităţilor şi îndeplinirea scopurilor propuse la început de an. Se vor produce schimbări atât la nivel fizic cât şi la nivel mental, psihologic, iar acest lucru trebuie să te bucure pentru ca noile începuturi au mereu un aer prosapăt şi multă forţă pentru realizarea tuturor planurilor.

Pentru ca anul începe cu o energie debordantă, este posibil ca la inceput să apară mici probleme de concentrare, însa în momentul în care iţi pui ordine în gânduri, lucrurile vin de la sine şi intra pe fagaşul normal. Este în acelaşi timp anul noilor proiecte şi anul în care iţi stabileşti noi obiective îndrazneţe şi ambiţioase.

Numărul 2

Pentru tine, anul 2014 a fost unul încărcat atât cu lucruri placute cât şi cu lucruri mai putin plăcute. A fost un an energic, un an în care ai alergat mai mult decât de obiecei în căutarea unei stabilităţi care să te ajute să te linisteşti şi să mergi mai departe în linişte.

Anul 2015 iţi aduce tocmai aceste lucruri: linişte, stabilitate şi siguranţă pe toate planurile, în special pe plan profesional, unde ai reusit deja să ajungi acolo unde iţi doreai. Încerci în acelaşi timp să îţi dezvolţi latura mediatoare şi să îi înţelegi mai bine pe cei din jur, să îi ajuţi să depaşească anumite probleme, anumite stări, şi să îşi găsească liniştea interioară aşa cum ai reuşit tu să o faci. Incepi multe proiecte de suflet, multe proiecte ce par a fi foarte avantajoase şi mulţumitoare pentru spiritul tău.

Numărul 3

Noul an îţi aduce putere de muncă şi de concentrare pentru ca ai multe planuri în ceea ce priveşte cariera. Vrei să iţi creşti veniturile şi să dobândeşti independenţă financiară absolută, lucru care te va pune la treabă puţin mai mult decât de obicei.

Nimic din toate astea nu te deranjează pentru că optimismul este la cote maxime, interesul pentru noile domenii şi în primul rând pentru bunăstarea personală este la un nivel foarte ridicat, iar când faci ceva cu placere, este imposibil să dai greş. Îţi foloseşti din plin creativitatea şi imaginaţia reuşind astfel să îi impresionezi pe cei din jur, să îţi faci cât mai multe relaţii şi să iţi lărgeşti cercul de prieteni.

Sursa: Kudika
 Continuare aici pentru încă 6 numere

 

Dialog interior

Ieri blogul a împlinit 3 ani. M-am gândit să scriu ceva foarte special, dar nu-mi ieșea sub nicio formă. Azi după trezirea neobișnuită de la 7 dimineața, mi-am citit mail-urile și răspuns la urările de pe Facebook. Apoi am adormit din nou. Numai că somnul acesta a fost benefic. M-am trezit cu următoarea idee: „Ce-ar fi să fac un soi de interviu cu mine, să testez maieutica lui Socrate(să ajung în interiorul meu prin dialog). Și de atunci până când scriu am avut multe idei de întrebări și răspunsuri, dar cum nu le-am notat multe s-au pierdut. M-am gândit și vara aceasta de câteva ori la o inițiativă de acest fel. Am abandonat de fiecare dată, mi s-a părut că e un demers egocentric. În această zi însă cred că pot să fac din această postare ceva amuzant și autoironic. Așadar, să vedem întrebările și răspunsurile.

1. Î: Cum te simți azi 28 noiembrie 2014 când împlinești 22 de ani?

 R: Ciudat este că anul acesta n-am mai simțit frica aia care mă făcea să spun că am 17+ un număr și că mi-am acceptat oarecum vârsta. Această formulare am 17+3, 17+4, 17+5( acum) mă amuză foarte tare totuși.(pauză)  Nu-mi place acest număr 22. Nu-mi plac în general numerele pare, mi se par foarte serioase. Nu agreez acest număr și pentru că suma cifrelor este 4, iar 4 pentru mine a însemnat până acum numai ghinion. Voi vedea ce semnificație va avea de acum încolo, lucrurile se schimbă.

1. 1 Î. Cum ai observat această schimbare?

R. M-a ajutat foarte mult și faptul că am scris despre ce mi se întâmplă. Am putut observa mai ușor ce a rămas la fel și ce s-a schimbat. Ți-am mai spus că scrisul a avut mereu un efect terapeutic asupra mea. Am realizat că timpul și spațiul sunt extrem de importante în conturarea sinelui. De exemplu dacă citesc despre suferința din vara de când aveam 15 ani probabil o să râd. Atunci era chestiune serioasă. Acum e un fleac. Timpul și spațiul și-au spus cuvântul.

2. Î. Cum te vezi peste 5 ani?

R: Glumești, nu? De unde să știu asta? Cu siguranță mă văd mai bătrână(râde). Aș putea să-ți ofer un profil idealist cu subiectul cine aș vrea să fiu, dar cu siguranță ți-aș spune niște generalități doar ca să scap de întrebare. Știu într-o oarecare măsură cine aș vrea să nu fiu, dar asta n-o voi împărtăși cu tine.

3.Î. Care este cel mai mare paradox pe care l-ai observat în viața ta?

R. Faptul că primesc tot ce mi-am dorit atunci când deja nu mai vreau ce mi-am dorit. 

4. Î. Care e ultima carte pe care ai citit-o?

  

R. Știi că te salvează faptul că întrebarea e scrisă, nu? Nu am putea fi nicicând prieteni dacă mi-ai adresa această întrebare pe un anumit ton în viața reală. M-ai fi putut întreba eventual ce carte prefer. Apropo de oamenii care pun această întrebare. Cred că sunt foarte nefericiți. Încearcă prin tonul lor repezit să te pună în inferioritate. Pot colabora cu ei pe termen scurt, dar asta îmi provoacă mie o mare nefericire pentru că nu pot scăpa de gândul că mă aflu într-un spațiu nepotrivit. 

5. Î. Am văzut interesul pe care l-ai acordat modei în ultima vreme. Ce ținută te face să te simți cel mai mult „tu”?

R. În acest moment ador pijamalele. Și nu o spun pe un ton zeflemitor. Sunt extrem de comode și îmi plac pentru că sunt colorate și moi. În rest, o combinație dintre cizme până aproape de genunchi, dresuri și fustă sau rochie scurtă mă face să mă simt foarte eu. 

6.Î. Ce planuri ai pe termen scurt?

R. Mi-ar plăcea să ajung la acea stare de calm interior pe care o ating destul de rar din cauza agitației din interior. Mă mir faptul că aud deseori de la alți oameni că aș fi foarte calmă. De-ar vedea ce tumult e în interior, s-ar îngrozi. 

7. Î. La ce tipologie de oameni nu ai putea să renunți?

R. La cei care mă amuză, la cei care știu să povestească și la cei care știu lucruri pe care eu nu le știu. Cea mai ușoară formă de cunoaștere și memorare este să asculți un om pasionat de orice când vorbește despre ceea ce îi place foarte mult. Atunci chiar e bucurie reală, se vede în ochii: strălucesc.

8.Î. Un gând de încheiere?

R. De ce trebuie să existe un gând de încheiere. Ce siguranță poți avea că e ultima dată când facem asta?

Răspuns la comentarii

Dragă Anonim,

Cred că știu cine sunteți sau cred că v-am „ghicit”, dacă preferați în acest fel. Cred că știu și cine este IMM, care a comentat la o postare pe o temă filosofică și la o poezie, unde m-a corectat. Atunci am bănuit pe altcineva, dar comparând stilul de scris cred că este vorba de aceeași persoană. 

Tot căutam un subiect, o frântură de idee despre care să scriu și care să-mi placă foarte mult pentru a ține acest blog în viață și prin el să mă asigur că și eu funcționez normal, orice ar însemna normal. Azi am intrat întâmplător la comentarii și am văzut câteva noi. Cred că nu sunt obișnuită cu oameni care reacționează foarte des pe blog și atunci pierd din vedere că trebuie să verific din când în când această secțiune. Două dintre ele aveau același stil de scris, cred că și al treilea e scris de aceeași persoană, dar nu știu sigur. Recunosc, am plâns când le-am citit pentru că ați atins un punct sensibil: lectura. Mi-am dat seama că trebuie să mă adun ca să încerc să dau un răspuns persoanei care a reușit să-mi „tulbure” ziua. Nu știam că ați fost pe la Juri, nici nu aveam cum, am pierdut numărul dumneavoastră de telefon odată cu un telefon alb. Dar să știti că l-am recuperat cumva și v-am sunat în aprilie să vă urez la mulți ani. Nu știu ce s-a întâmplat, cred că v-ați schimbat numărul de telefon căci mi-a răspuns o voce diferită, care părea fericită de entuziasmul meu, dar mi-a spus că e o greșeală. 

Hm, ce mai citesc? Păi(știu că „adorați”acest cuvânt), sau poate ar trebui să încep cu „deci”?:)) Nu prea citesc cărți, sau cel puțin nu reușesc să le termin, frunzăresc din când în când câte ceva, dar renunț destul de repede. Am citit un articol despre generația care nu se poate concentra mai mult de trei minute. Cred că mă regăsesc. Nu prea mai am răbdare să citesc. Citesc articole și postări pe bloguri. Am citit recent „Fetele bune ajung în rai, fetele rele ajung unde vor” la recomandarea mamei. Am citit-o pe toată, mai mult din curiozitate, a trezit un soi de revolta în interiorul meu și pentru acea stare negativă pe care mi-a produs-o nu vorbesc despre ea. Am citit vara asta Metamorfoza lui Kafka și mi s-a părut o scriitură sensibilă. Și am mai citit o carte „Semnificația datei tale de naștere” tot prin vară. Este bazată pe un sistem chinezesc de interpretare din care am aflat că mă pot împlini doar ajutându-i pe alții. Îmi place să-i ajut dacă pot, dar nu-i pot lăsa să se apropie prea mult. Nu vreau să se apropie prea mult. Am citit lucruri legate de publicitate, neurologie și nu mai știu, tot felul de articole.

P. S Câteodată și eu simt lipsa unei persoane ca dvs. în mica mea existență. Ați reușit să prevedeți ce se va întâmpla dacă fac o anumită alegere. Ați avut dreptate și mi-aș fi dorit să nu aveți.

Soluțiile sunt la o aruncătură de băț

Soluțiile sunt întodeauna atât de aproape de noi, dar de cele mai multe ori pretindem că nu le vedem. Spre exemplu azi  am găsit soluția pentru o problemă pe care o am de multă vreme sfătuind pe cineva care e în  aceeași situație. Mi-am adus aminte de un articol pe care l-am citit acum ceva timp care spunea că trebuie să ne privim problemele din perspectiva altcuiva pentru a evita subiectivitatea. Toți suntem experți în problemele altora, dar când întâmpinăm aceleași obstacole ne plafonăm. 

 Avem tendința de a rămâne în situații care nu ne fac bine doar pentru că ne e frică de nou sau considerăm că nu suntem capabili să construim ceva mai bun pentru noi. Și este o idee eronată. Pentru că am observat că oamenii beneficiază de resurse infinite de energie și pot rezolva orice problemă existentă.

„Animăluțele” lu` Mamaia

Aș minți dacă aș spune că nu-mi place în Mamaia. Atașamentul e de ordin psihologic mai mult dat fiind că am lucrat trei veri aici. Îmi place că au toate tipurile de înghețată, suc cu gheață, pălarii cu niște chestiuțe foarte bune care se mănâncă, cercei, căni, sutiene și câte și mai câte. Au început să-mi placă până și afișele publicitare pe care într-un alt loc le-aș găsi dizgrațioase având în vedere că iubesc publicitatea. Pot spune că aștept cu nerăbdare ziua de sâmbătă ca să văd carele alegorice, ceea ce e și mai bizar mai ales pentru că anul trecut mi se păreau prea sclipicioase și glamour pentru gusturile mele.

Există niște specimene de oameni la Mamaia pe care anul trecut i-am denumit animăluțe. Aceștia se caracterizează prin haine multicolore și sclipicioase,  limbaj vulgar, care apare în tot felul de situații: că de ce nu vine ciorba mai repede, că de ce îmi ceri bani ca să fac poze, că de ce și de ce. 

Astăzi am identificat la plajă această categorie de oameni. Am plecat la plajă pentru că n-am reușit să ajung foarte des anul acesta și pentru că simțeam nevoia de liniște. Numai că liniștea de unde s-o iei când nu e? Erau niște domni care vorbeau despre relațiile cu mamele lor care sunt dezastruoase, despre relațiile cu prietenele lor, despre dependența lor de Facebook atât de tare că răsuna toată plaja. Așa că je gură mare i-am rugat să vorbească mai încet. Și ce să vezi? Domnișoară ai toată plaja la dispoziție, poți să te muți foarte ușor. Foarte corect, probabil nici nu m-aș fi pus acolo dacă aș fi știut că timp de o oră voi avea senzația că sunt la un reality show idiot, dar n-am fost inspirată. Unul dintre domni a spus că de n-aș fi fost fată mi-aș fi luat vreo două pentru îndrăzneala de a le reproșa că vorbesc prea tare. Dacă i-aș fi văzut mai răsăriți la minte le-aș fi spus că libertatea unui om s termină atunci când intră pe teritoriul unei alte persoane. Dar să am pretenția oare ca aceste două animăluțe să citească Mill? Știu că nu o să mă-njure nimeni dintre aceste creaturi având în vedere că ei nu citesc nici eticheta de la bere, da` să mai citească bloguri, cărți, site-uri serioase de știri.

Există și un fenomen destul de nou, unde animăluțele sunt camuflate în cele mai prețioase costume. Nu te-ai gândi nicicând că o doamnă cu o poșetă, o coafură, niște unghii și o rochie ca ei știe atât de multe înjurături. E de ajuns să spui ceva care nu-i convine că-ți va demonstra imediat că e o doamnă în p... mea ca în scurtmetraj, nu în melodie de unde știe toată lumea această replică.
Încă mai sper că odată cu vara vor pleca și acești minunați din Constanța.( și da știu că datorită lor îmi iau salariul, dar i-aș prefera puțin mai diplomați). Măcar știu un lucru constănțenii nu sunt mari consumatori de produse culturale, adică dacă ești artist foarte greu își vei vinde toate biletele în acest oraș dar totuși  este pe drumul cel bun.

Chestiuni observate şi gândite în drum spre autogară

Pedeapsa la moarte nu a fost abolită în România, dar o primesc numai proştii smeckeraşi care circulă cu viteza luminii pe şosele sau cei ultragrăbiţi să ajungă la muncă, întâlniri diverse etc. S-ar putea ca singurul loc în care pot ajunge să fie la spital sau în rai depinde de situație. Iar aștia de spun ei că muncesc și nu-și permit să întârzie, oare pentru ce muncesc? Să plătească înmormântări și pomeni la care cei prezenți o să mănânce ca brontozaurii și o să spună ce om bun a fost decedatul, sau cum?

Unii sunt „dietiști” de profesie, doar că uneori spun lucruri trăsnite? Eh și ce dacă mănânc mici cu bere, desert, iar grătar de pui și iar desert. Lasă mă că mănânc mâine mere. Poate că merele ajută la slăbit dar două kilograme de mere rămân tot două kilograme de mere. Oare de ce nu slăbesc săracele ființe?

Mă întorceam cu ditai bagajul și mâncam prune în speranța că o să mai scadă în greutate. Dar ce să vezi, rămânea la fel de greu. Adică nu e ca atunci când auzi la radio că roșiile sunt doar 3 lei kilogramul, doar azi la supermarket. Iei 2 roșii și cântarul își spune un kil și zici lasă mă că tre` să pape și ală care le-a cules, ala care a pus roșia mare pe panou, ală care le-a vândut și revândut și ală cu vocea de la radio că așa e drăguț...Pana aceea trebuie să fiu la muncă. Pa pa.

Gânduri înainte de absolvire

E mâine și am același sindrom ca înainte de ziua mea. Îmi vine să stau în pijamale și să dorm. Mă gândesc că va fi emoționant de aceea voi fi cel mai probabil sedată ca să nu plâng. Nu de alta dar se chinuie Diana să-mi facă machiajul. 

Cred că va veni și deda. A plâns și la majoratul meu. Nu înțeleg de ce. Era la fel și atunci. Nicio perspectivă, niciun plan. Îmi doream să merg la facultate. Credeam că va fi amuzant. Și mi-au plăcut zilele din anul I la cămin, am avut posibilitatea să merg în Franța, am făcut internshipul acela la Mare Nostrum; cel mai fain mediu de lucru pe care l-am întâlnit.

Nu va fi nimic diferit, voi purta o rochie galbenă, vor fi ai mei, dar cele două persoane care contează foarte tare pentru mine nu vor ajunge din lipsă de timp sau ceva. F..k odată e chestia asta și mi se întâmplă de fiecare dată la fel. Ori se trezește un minunat să-mi strice evenimentele importante din viață, ori nu sunt acolo să-mi spună: o să fie amuzant, o să vezi. Oare ce o să fie funny? Faptul că va trebui să mă mut la alt cămin, asta dacă primesc loc, că mă trezesc șomeră și fără perspectivă? E iulie. Joburile se găsesc în iunie. Încă un motiv să cred că școala mai mult îți pune piedici decât te ajută. Și îmi place să cunosc lucruri. Dar în alt fel...Mi-ar plăcea să mă plimb cu oameni care știu multe lucruri și să mi le povestească; să-mi spună de exemplu „Hai să-ți spun despre atomi că tot o dai tu în bară cu lucrușoare care țin de chimie. O să fie fascinant”. Am avut o astfel de persoană la un moment dat în viața mea, dar era din categoria celor care-mi strică evenimentele. 

Trebuie să pun la punct filmulețul. Eram sigură că-l voi termina azi. Întodeauana fac lucrurile pe ultima sută de metri. Mi se pare interesant.

Au trecut ani și îmi dau seama că-mi plac aceleași lucruri: petrecerile simple la unul dintre noi acasă, conversațiile, zmeura, sms-urile neortodoxe, vocea crețului etc.

E trist. Înainte îmi permiteam să visez, să fiu o vizionară, să fiu originală, altfel. Acum văd că nu mai am curajul să spun ce vreau să fac pentru că oamenii din jurul meu au impresia că greșesc(își dau seama peste câteva luni că soluțiile mele sunt bune).

Am rămas la fel: haotică, nebună. Oamenilor le e greu să se apropie, dar le e și mai greu să renunțe la mine la final, provoc un soi de dependență. Sunt una dintre puținele persoane pe care le cunosc și care a rămas naturală. Nu-mi pasă dacă supăr pe cineva. Spun exact ce gândesc, doar că acum am învățat să fiu un pic diplomată...

Acum mă chinui să mă adun să merg la Adivin să-mi iau o ciorbă de văcuță. Sunt mahmură...

De când nu mai sunt elev edelean au trecut trei ani...

Hei, sunt Alexandra Condrat, iar când mă gândesc la liceu îmi amintesc de misterul acela specific. Nimeni nu știa ce fac în afara orelor, deși avem o viață socială tare bogată. Mi-a zis un coleg de la facultate că nu-și închipuia nicând că mă distrez așa de tare în afara cursurilor. I-am răspuns că e foarte bine să ai o imagine de fată cuminte la școală. În afara ei poți să fii cine vrei. Oricum singurii care știu cum ești sunt prietenii tăi.

Detestam ideea de școală, trezit de dimineață, dar toate activitățile mele extracurriculare și câțiva colegi mă determinau să-mi las dezinteresul acasă și să merg la școală. Prietenul meu cel mai bun era aparatul de cafea. Nici acum nu s-au schimbat lucrurile, dar acum am adăugat la această rețetă și ginko biloba. Mă ajută să mă concentrez la cursurile mai grele și la examene.

Mai am o lună și termin Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Mă împart între proiecte, examene, modificat lucrarea de licență, am un blog de modă și cinematografie, un blog personal și unul cu povești pentru copii. Anul acesta vreau să muncesc și să-mi iau un an pauză, să ies din sistemul de invățământ care s-a hrănit din creativitatea mea și nu mi-a oferit înapoi decât satisfacția de a avea câțiva colegi foarte buni. Voi reveni peste un an, mă voi duce la un master la București în engleză. Se numește Open Mind, la de Facultatea de Filosofie și se axează pe funcționarea memoriei, atenției, motivației etc. Mi se pare că te formează pentru viață și te conectează cu foarte multe domenii.

Nu voi lucra în media, mi se pare că prin titulatura de specialist în relații publice și creator de conținut am mai mare influență decât un jurnalist. Din ce am observat în redacțiile de știri jurnalistul înghite ca un pelican comunicate de presă pe care le publică. PR-istul concepe aceste comunicate de presă, gândește planul de comunicare, analizează punctele tari și punctele slabe ale companiei, stabilește obiectivele pe termen scurt și lung ale companiei, analizează concureța, trendurile locale și internaționale și astfel devine mai influent ca un jurnalist. Singurul tip de jurnalism pe care-l admir este cel de investigație, care este pe cale de dispariție. Mai este ceva ce pot face și anume articole pentru reviste de modă și lifestyle, dar fac deja acest lucru pe blogul meu de modă și cinematografie La republique de l`imagination.

Revin din nou la pasiunea pentru cinematografie. De câteva zile fac filmulețe, adun fotografii, muzică, caut povești etc. Am crezut că am înnăbușit această îndeletnicire dar se pare că ea m-a ales pe mine nicidecum eu pe ea. Și mi-am dat seama că am fost înconjurată de aparate foto, video de la 5 ani. Aveam un prieten de familie care filma la nunți, făcea scurtmetraje și ne mai filma la diferite sărbători când ieșeam la iarbă verde. Eu aveam o dicție fantastică pentru acea vârstă și eram mereu unde era camera de luat vederi. Mi-am dat seama că îmi place enorm să fac asta atunci când am montat o știre și un interviu pentru un examen. Totul era pus la punct. Când spuneam oameni apăreau oameni în cadru, când spuneam că sunt obiecte confecționate de copii în cadru erau acele obiecte.

Probabil voi munci în unul dintre domeniile pe care le-am mai încercat: vânzări, publicitate sau relații publice. Acum fac PR pentru o cafenea din Jurilovca, muncesc de acasă și-mi fac programul cum vreau eu. Când ajung acolo mă distrez terbibil și încerc să aflu de a clienți ce și-ar găsi să găsească la Strong Aroma Caffe.

Acum sper să se încheie totul cu bine, să termin facultatea, să locuiesc singură, acesta este principalul obiectiv vara aceasta și să regizez puțin. Mi se mai face câteodată dor de liceu, de colegi, de nonșalanta perioadă a mea la revista școlii, de profa de franceză, de doamna dirigintă, dar îmi spun că trebuie să trăiesc în prezent.

Deși mama nu a fost de acord la început ca eu să fiu elevă la Lazăr Edeleanu eu am știut mereu și s-a confirmat și în prezent că a fost cea mai bună alegere din viața mea. Mi-am manifestat rebeliunea, inocența, creativitatea, latura artistică la Uman la Edeleanu și nu regret nicicând. Deși am avut oportunitatea de a locui trei luni la Dijon în Franța pot spune că Năvodari este și acum orașul meu de suflet. Le urez succes tuturor elevilor edeleni și sper să-și aleagă cariera și drumul în viață cu multă înțelepciune. Să facă ceva care-i face cu adevărat fericiți.

13 lecţii învăţate în liceu sau cum mi-am bulit viziunea despre viață

1.Omul nu e perfect, e perfectibil.

2. Când ţi se spune să nu îţi manifesti creativitatea să nu asculţi pentru că e unicul lucru pe care şi-l vor aminti alţii despre tine.

3. Dragostea durează până la final de a 12-a.

4. Prietenii știu de ce.

5. Când ți se cere părerea de fapt o vor pe cea a lui Lovinescu, Călinescu, Cărtărescu și alți -escu.

6. Uniforma nu pune semnul egal între oameni atunci când dresurile sunt cu model și costă 100 de lei, cizmele sunt de la Zara, iar bentița e Meli Melo când nu sunt reduceri.

7. Cei care te urăsc cel mai mult sunt la curent cu tot ce se întâmplă cu viața ta.

8. Dacă asculți ce se spune despre tine ajungi la balamuc.

9. Haina îl face pe om. 

10. Când îți formezi o opinie negativă despre cineva, nu încerca să-i găsești părți bune. În timp vei afla de ce ai avut dreptate.

11. Colegii nu te cunosc când te văd pe stradă, dar îți cer tema și nu sunt stare să modifice niciun cuvânt fără ajutor.

12. Întâlnirile de grup se transformă în de „grupuri”.

13.Don`t be so fucking tolerant.

Drunk in love

La mine zilele fericite se cunosc după ce branduri folosesc sau ce semnificație le ofer acestora. Dacă mănânc budincă cu vanilie sau orice cu vanilie sunt tristă sau mă doare ceva rău de tot.

Pepsi mă face să zâmbesc deoarece îmi amintește de Mirela. Beau Desperados și-mi amintesc de petrecerile nebune de pe plajă din vara cu îngețata Corso sau de Franța. Beau Trompi și totul are mai mult sens. Beau cafea din aia cu numărul 3 atunci când trebuie să mă concentrez. Beau 3 în 1 și-mi amintesc de zilele somnoroase de la liceu. Când văd înghețată cu bubble gum îmi amintesc de ziua în care am plâns într-una, când văd Salitos îmi amintesc de unul care mi-a frânt inima. Când văd gumă de copii mă gândesc din nou la Mirela. Beau Tuborg și-mi amintesc de anul I de facultate când mergeam la Megalos cu turcii și dansam până când ni se toceau tălpile. Nu beau Timișoreana pentru că mă adoarme. Mănânc iaurt Oly cu piersici când mă simt bine, Danonino când vreau să mă calmez, ginko biloba când vreau să-mi meargă mintea brici, mănânc jeleuri și totul e ok, mănânc sandvis cu șuncă de la Extrablat și-mi amintesc de petrecerea aceea bestială cu toți erasmușii; îmi iau parfum cu zmeură și-mi amintesc de vară, văd Nivea for men și-mi amintesc că de fiecare dată când îl văd mă îndrăgostesc din nou și din nou și îmi place sentimentul. Nu doare niciodată. Îmi iau Redd`s cu lămâie și-mi amintesc de plajă și de facultate. 

Jurilovca mon village de coeur

Hei,

O să vă spun ceva, care s-ar putea să vă surprindă. În clasa a 8-a dorința mea a fost să ajung în Parlament. Acum nu mai vreau nici să vizitez Palatul Parlamentului. Îmi doream să plec din Jurilovca și să locuiesc singură, să văd cum e. Așa că la 15 ani mi-am luat zborul și m-am mutat la Năvodari să fac liceul. A fost dragoste la prima vedere. Am iubit orașul, am iubit marea și am întâlnit oameni frumoși. 

Scriam câteodată când eram tristă și lucrurile nu-mi ieșeam cum îmi doream și doamna Silvia Leucă profesoara mea de română mă îndemna mereu să scriu despre Jurilovca. Nu puteam să scriu ceva despre un loc care la momentul acela nu-mi transmitea multe. Pentru mine Jurilovca era un sat cu bătrâni care ieșeau la colțul străzii să-mi bârfească hainele și coafura, atât. 

M-am reîntors înainte să încep facultatea în livadă și mi-am găsit liniștea. Îmi place Năvodari. Mi-a plăcut Constanța. Acum îmi place Jurilovca.

Nu îmi place pentru locuri, deși sunt minunate și nu voi descrie ce puteți vizita pentru că au făcut-o alții înaintea mea. Voi vorbi despre expansiunea culturală, socială și turistică a Jurilovcăi.

Constanța este un oraș cu ieșire la mare cu un port. Jurilovca este o comună turistică cu ieșire la lacul Razim, în apropierea cetății grecești Orgame sau Argamum. Capul Doloșan găzduiește legende despre haiducul bălților Terente și imagini spectaculoase, pietre, stânci absolut fenomenale. Aș face un film istoric acolo. 

Deși Constanța are ieșire la mare și Jurilovca se învecinează cu Gura Portiței o minunată zonă ce conservă părți din natură și care are ieșire atât la mare cât și la lac, expansiunea culturală a Jurilovcăi mă uimește și mă bucură mai mult.

De curând Jurilovca are un nou primar care nu dansează pe la carnavaluri(nu am nicio problemă cu dansul dacă este îmbinat cu munca adecvată și serioasă specifică instituției Primăriei). Se numește Ion Eugen și din perspectiva mea acest om a reușit în scurt timp să facă ce n-au făcut alții înaintea sa.

(Corul lipovenesc)

De când i-am văzut fața pe mai multe panouri mi-am dat seama că va câștiga alegerile. Omul acesta a știut să se facă vizibil. Și știți ce e amuzant? El a știut să-și aleagă oamenii potriviți să-l ajute să formeze o echipă puternică.  Și-a ales comunicatorii din rândul absolvenților și studenților. Pe această persoană o poți vedea discutând liber despre diverse proiecte care pot crește vizibilitatea satului lipovenesc. Datorită acestei echipe puternice Jurilovca este din 2013 loc de turism desemnat ca destinație de excelentă de către UNESCO din punct de vedere etnic și cultural.

Când Jurilovca are oaspeți și în timpul sezonului are destui și importanți, toată lumea se mobilizează ca aceștia să fie primiți cu multă căldură, cântece rusești, costume tradiționale rusești, râvnitul borș de pește lipovenesc. 

Ce îi este specficic comunei?Veți observa predominanța culorii blew. Mult timp și biserica din sat a avut acestă fantastică culoare, dar și acum când este orange este un obiectiv turistic pe care-l puteți vizita.

Casele tradiționale au acoperișul din stuf, materie primă folosită pentru construcția acoperișurilor, dar puține mai sunt așezămintele care păstrează acestă tradiție.

Veți descoperi o faimoasă sobă multifuncțională ce poartă numele de lijancă sau lejancă. Acesta poate fi folosită în același timp ca uscător de rufe, cuptor, pat și îți poți încălzi apă sau mâncare pe ea. E o deosebită lucrare pe care o veți găsi în casele lipovenilor.

Baia lipovenească este o artă. Pescarii obosiți și răciți apelau la această baie cu aburi( concepuți din aruncarea apei pe soba peste care existau niște pietre rotunde). Nevestele acestora îi ajutau să scape de dureri apelând la un fel de mătură făcută dintr-o anumită plantă, asta după ce aceasta era înmuiată în apa fierbinte dintr-un ceaun imens. 

Pentru a vă caza în comuna Jurilovca puteți apela la pensiunile din zonă, iar ca să beți o cafea puteți încerca barul Gomera aflat lângă baltă, sau Strong Aroma Caffe, cafenea situată în apropiere de școală. Pentru a vă alimenta viața de noapte puteți participa alături de tinerii din sat la Club Jurilovca aflat în apropiere de Primărie. 

Machiaj roz pentru că nu sunt în Vamă de 1 mai

N-am mai plecat în Vamă. Stau în pat ca o tristă și m-am trezit foarte târziu. În ultima perioadă îmi încalc cam des tradițiile.

Planuri pentru seară? Ies un pic afară să-mi iau budincă și chestii, poate ies un pic prin Mamaia să-mi iau o înghețată Corso cu sorbet de zmeură și caramel. Sigur ies în Heaven`s Hell la seara fetelor. M-am cam săturat de oamenii care nu-și respectă promisiunile. Și ce dacă nu vin cu mine la concertul Kumm din Doors din 9 mai? Merg singură, asta dacă fac rost de bani și cum arată situația acum e un pic cam greuț.

Hm, port niște blugi lălâi care nu arată bine pe nimeni. Ei îi numesc blugi de Vamă pentru că sunt anti murdărie.

M-am machiat cu roz ca să înseninez ziua asta în care nici n-am dorit să mă trezesc. Nu prea am pentru ce. E tristuț. Acum trebuia să fiu în Vama Veche să vorbesc cu lumea, să-mi caut cercei originali și ochelari. Să mi se facă foame și să întreb unde pot găsi cel mai bun sandviș din zonă, să dansez pe plaja de la Stuf, să îngheț, să văd răsăritul cu niște necunoscuți, să mă duc la un foc de tabără, să-l sorb din priviri pe chitarist, am o obsesie pentru ei, să-mi beau cafeaua la Stuf, să mănânc o ciorbă ardelenească în locul ală unde se cântă și se mănâncă.

Importanța mișcării în viața copiilor și cum pot ajuta karturile Berg

Hello Hello,

 Am să vă povestesc ceva. Când eram mică detestam tot ce era legat de mişcare. Şi la 21 de ani efectele acestei indiferenţe se simt câteodată prin dureri neobişnuite la nivelul coloanei vertebrale, picioare umflate şi alte aspecte care ţin de sănătate şi sunt foarte neplăcute. Acum ştiu ce-mi place. Îmi place foarte mult să dansez, adevărat mișcările mele sunt haotice, însă efectul este unul revigorant. Întodeauana mi-a displăcut să dansez pe anumiți pași prestabiliți. Mi se părea o lipsă totală de imaginație.

Vă mai spun un secret. Singurele competiții sportive pe care le urmăream erau cele de patinaj artistic și... cele de Formula 1. Da e amuzant să știi că o fată se uită la formula 1 și își dorește să-l vadă pe Michael Schumacher învingându-l pe Alonso. Acum știu cum m-ar fi putut convinge cineva să fac sport. Ar fi trebuit să-mi spună că este o activitate extrem de amuzantă, că voi cunoaște mulți oameni și că voi râde cu gura până la urechi dacă voi face asta.

Tot navigând pe internet am descoperit un sport foarte distractiv și pe care mi-ar fi plăcut să-l practic când eram mică. Karturile Berg sunt exact tipurile de karturi cu pedale pe care le-aș fi încercat. Nu ar fi fost deloc greu să-l conving pe tatăl meu să-mi cumpere unul. El este foarte interesat ca eu să fac mișcare, iar faptul că am copilărit pe motocicleta lui cu ataj și că am avut o bicicletă demonstrează acest lucru.

Am descoperit câteva modele foarte interesante de karturi cu pedale Berg pe care o să vi le prezint și vouă.

Primul model foarte atractiv și care m-ar fi făcut să mă simt ca un șofer de cursă este modelul Berg Ferrari 150 Italia. 

 Am mai găsit unul galben și cum toată lumea știe că galbenul este culoarea mea preferată vi-l voi arăta

și pe acesta: Kart Berg Buzzy care nu este nici foarte scump şi beneficiază de o reducere consistentă.

 Un model foarte atractiv pe care l-am găsit pe site a fost kartul profi Sunroof Grand Toor, un minunat exemplar portocaliu. Pentru a-l putea vedea intrați pe linkul cu numele lui.

Mi se pare o oportunitate foarte mare pentru părinții care vor să-și convingă copii să facă mișcare și de asemenea este un sport foarte plăcut pentru copii. Viteza acestor karturi nu este foarte mare, astfel că nu pune în pericol copilul. Astfel, acesta se poate închipui la cele mai importante concursuri de formula 1 din întreaga lume.

Ţinţi

De ținți ori Pt Amalia) De ţinţi ori te-am tsunat azi dimineaţă Tserios, ţinţi apeluri,zur te-am sunat ! Dar nu ai răspuns… Azi dinineaţă vroiam o cafea Doamne şi nu aveam o bancnotă de un leu Aveam doar ţinţi de ţinţi lei Şi vroiam doar ţinţi de zeţe mii. Nu mai spun că m-am trezit la ora ţinţi Pe pat aveam ţinţi haine şi nu stiam în ce să mă îmbrac. Ţinţi ore mi-a luat să mă deţid Iar când am ajuns la şcoală era aproape ora ţinţi. Diriga mi-a spus deza de ţinţi ori Să nu mai vin la şi ţinţi. Dar mintea mea nu vrea să audă De venirea la opt fără ţinţi. Ţinţi dzile pe săptîmână tre’ să vin la şcoală Ţinţi ore am stat la cosmetică Serios! Ţinţi ! Şi tot mă întreb De ţinţi dzeci şi ţinţi de ori de ţe nu mi-a răspuns la telefon.

Condiția fragilă a omului

Primul capitol din filozofie pe care l-am studiat a fost Omul. L-am urât din toată inima pe Descartes pentru o definiție a omului pe care o consideram stupidă și incompletă. Acesta definește omul ca o ființă cugetătoare prizonier între dualiatea sa cognitvă și cea corporală. Acum ceea ce a spus el are sens în mintea mea.

Platon face distincția dintre corp și suflet și aduce în viziunea oamenilor de rând noțiunea de suflet.

Pentru Blaise Pascal omul este o trestie cugetătoare și un „imbecil vierme de pământ”. Pentru mine această definiție la fost un pic dură la 18 ani, când studiam aceste aspecte.

Mai era un filozof care susținea că omul este exclusiv un făuritor de obiecte. Această definiție mi s-a părut anemică. Omul trebuia să fie mai mult.

Cea mai bună definiție în mintea mea de atunci a fost distincția dintre om și animal pe care a făcut-o Lucian Blaga. El vede diferențe de natură biologică și de natură calitativă. Omul este creator de cultură pentru Blaga.

Deși i-am detestat teoria despre Marele Anonim(Dumnezeu) i-am îmbrățișat foarte repede ideea că misterul este o componentă importantă în lumea aceasta.

Pentru mine omul în societatea actuală este o ființă anxioasă, dependentă de tehnologie, cu frică de singurătate, de ceea ce spun ceilalți, de a pierde ființe dragi, de a muri; plin de temeri, ghidat de influența grupului, nesigur, nu este dornic de a fi original, de a-și nuanța calitățile, de a și le dezvolta, de a avea o viziune despre lume.

Cred cu tărie că fiecare om pe care îl cunosc poate să se dezvolte personal, social, cutural, economic cu mult mai mult decât ceea ce văd eu că face. Le spun unor persoane că văd lucruri în ei și au impresia că glumesc. Chiar cred în potențialul uman, chiar cred că se pot dezvolta frumos dacă-și acordă o șansă. Și această viziune a mea nu vine dintr-un sentiment de superioritate așa cum este deseori interpretat, ci dintr-un timp pe care l-am acordat observației. Omul este anxios, dar această ființă fragilă se poate elibera de acestea prin încredere, prietenie și alte sentimente înălțătoare.

F şi Kama Sutra

                  F şi Kama Sutra

   F-Prince Charming sau Făt-Frumos sau oricum vreţi să-i spuneţi

   Princess-Ileana Cosânzeana

   S-Spânul

                            De aici încep frustrările

Princess se îndreaptă spre castel cu un coşuleţ plin de ciuperci. Deoarece în ţinutul acesta este întodeauna vreme frumoasă, Princess culege floricele pentru a le pune în vază.

Tot ţopăind în rochiţa ei verde praz, îşi înfige o floricică albă după ureche. Deodată aceasta are senzaţia că cineva este pe urmele ei . Şi se pare că nu greşeşte. În peisaj apare personajul surpriză: Spânul . Întodeauna Spânul a fost considerat un bad-boy –brunet ,cu ochii negrii , se zvonea că a reuşit să inducă în eroare orice tânără aflată în ţinut ,în afară de Princess. F a reuşit să bifeze în carneţel numele ei:Ileana Cosânzeana.

             Hei S, ce mai aştepţi? Du-te şi vrăjeşte tipa!Nu o fi ea atât de pură precum pretinde,dar nătăfleţul ăla de F o să-şi roadă unghiile şi o să-şi ascută din nou sabia.

            De după copac apare S:

   - Hei fato,singurică prin pădure,pericole sunt multe…Dar unde este Prince Charming ?spune S, folosind vocea lui cea mai sexy.

   - Când o să se întoarcă de la vânătoare o să-ţi sfâşie trupul cu buzduganul,spuse Ileana un pic temătoare. Folosise cea mai suavă voce a ei. Faza cea mai tare era că întodeauna i-a plăcut accentul british al lui S , întodeauna S a avut mai mult tact. Înainte ca Făt-Frumos  să găsească o soluţie spre a o salva,se gândea mereu cum să-l împiedice şi să rămână cu S.

   Oare cât o să mai rezişti Ilenuţa?hm...rămâne de văzut…

   - Ooo fetiţo,nu te impacienta,dar F acesta nu prea stă pe acasă. Chiar crezi că vânează cerbi sau cele mai noi apariţii de la Cabaret la mine?

   - F e bun , mi-a demonstrat de multe ori asta…spuse Princess gânditoare şi oarecum neîncrezătoare în vorbele ei.

  - Dacă ai veni la mine la Cabaret ai fi fruntaşă. Adică la cât timp ai umblat după barbată-tu acela inconştient că are o aşa femeie frumoasă acasă ,sunt sigur că te-ai dezlănţui aşa cum vreau eu…spuse el având privirea aceea care a făcut atâtea victime.

   - În nici un caz Spânule,nu m-ai avut niciodată şi niciodată nu mă vei avea spuse Princess încrezătoare în cuvintele ei.

    Niciodată…am auzit de atâtea ori acest cuvânt, încât încep să am alergie la el…Dar nu despre asta vreau să vorbim,spuse S lăsându-se uşor pe spate,în semn de relaxare. Ştii Ilenuţo,toată lumea vorbeşte de modul în care palatul e aranjat. Toate lucrurile sunt atât de vechi ,iar modul în care sunt aşezate toate…Ştii am auzit de curând o teorie despre modul în care lucrurile sunt poziţionate faţă de soare. Ai putea renova castelul şi aşa le închizi gura la toţi. Se numeşte Feng-Shui.

  - Spânule, vorbele tale sunt…atât de jignitoare. Ilenuţa îşi puse mânuţele ei firave pe faţă şi începuse să plângă .Lacrimile curgeau şi curgeau şi curgeau şi curgeau până când Ilenuţa se decisese să fugă la castel.

   În timp ce Ilenuţa fugea şi fugea şi fugea prin pădure,s-a împiedicat de o chestie, că animal nu se putea numi şi a scăpat coşuleţul cu ciupercuţe. Înfuriată de această întâmplare ajunsese până la urmă la castel. Se privi în oglindă. Vai ce ajunsese , rimelul i se întinse în ultimul hal…Şi dacă Spânul avea totuşi dreptate şi Prince Charming frecventa cu regularitate Cabaretul? Erau o grămadă de întrebări…şi nici un răspuns…

Princess era acum cuprinsă de o grămadă de gânduri sumbre. Îşi dădea seama că viaţa ei nu era presărată cu împliniri. De 500 de ani era măritată cu un papă lapte, servitorii au părăsit-o pentru a pleca în slujba Spânului(pentru că le dădea o leafă mai mare,dar asta rămâne între noi,bine?),singurul care rămase la palat fiind omul de încredere a lui Făt-Frumos .Dar el nu făcea prea multe…Cele mai grele munci erau lăsate în grija ei:gătit,curăţat,măturat, spălat la mână,peticit hainele lui F. Se săturase până peste cap de viaţa ei.

            Stând la masa imensă făcută din abanos şi înfulecând fursecuri, aceasta îl zări pe F intrând.

  - Bună Ilenuţo,tu care eşti bună şi blândă ca pâinea caldă , spune-mi degrabă ce mâncăm azi?

  - Azi …azi mâncăm lături,zile pierdute în neant…

  - Ilenuţo ,ce ai? Zise Făt-Frumos apropiindu-se de gingaşa făptură. Ai plâns…

  - Da pentru că al nostru cuibuşor arată ca un muzeu,iar tu…tu nu eşti niciodată acasă…

   - Acum sunt aici.

   - Da…Dacă ai ştii că toată lumea vorbeşte de cât de demodat este castelul,despre viaţa noastră plictisitoare…Spânul spune că ar trebui să ne luăm o carte de Feng-Shui…

   - Ilenuţă, tu eşti blondă?Asculţi de Spân?

   - Chiar sunt… si aminteşte-ţi Făt-Frumos că era foarte încântat de părul meu atunci când mi-ai declarat pentru prima dată dragostea ta eternă…şi singura dată spuse Ileana încet, ca pentru ea…Atunci când eu trăgeam de tine,dar tu Batman Batman,tăticu mi-a spus că până la căsătorie ba spuse Ileana în timp ce-şi dădea ochii peste cap …Autorul n-a mai menţionat de asta pentru că împăratul ,taică-tu l-a cenzurat, zicea ceva de moralitate,care trebuie transmisă din generaţie în generaţie şi cum o să aleagă oamenii ce e corect dacă noi ne purtăm aşa…

  - Detalii, detalii,dar ia spune unde găsesc o carte de Feng-Shui?

  - Nu prea ştiu,dar o voi vizita pe Sfânta Vineri pentru a consulta globul de cristal.

                             Give me some action, please!

     - Stăpâne ,stăpâne se aude deodată la un anumit Cabaret.

     - Ţi-am mai zis să nu mă deranjezi când sunt ocupat! spuse S autoritar.

     - Dar ce am să vă spun o să vă placă! spuse un oarecare servitor cu ochii sclipind de viclenie.

     - Ne vedem în camera de aşteptare în două minute. Se întoarce cu o privire duioasă şi zice:Doamnelor va trebui să aşteptaţi un pic, dar nu vă faceţi griji, showul de abia acum începe. O grămadă de gene clipesc suav în acelaşi timp şi dau aprobator din cap.

   - Da ..ce aveai să-mi spui?

   - Făt-Frumos…

   - E în sfârşit aici!

   - Nu chiar…

   - Dar ce e?

   - Majestatea ta…dacă mă lăsaţi să vorbesc…

   - Păi spune odată…fetele aşteaptă…

   - Era îmbrăcat ca Majestatea ta…

   - Adică a renunţat la colanţi? Un râs isteric pluteşte în aer şi parcă nu se mai opreşte şi doamne nu se opreşte şi nu se opreşte…Asta e bine…

  - Si domnule…a fost văzut cu Ileana îndreptându-se către intrarea spre tărâmul celălalt…

  - Interesant…şi ea a plecat cu el?

  - Nu ea după ce l-a pupat a plecat acasă…

  - Ratatule ,ce au vorbit?

   - Ea i-a spus să nu se întoarcă fără o carte de Feng-Shui…dar nu ştiu încă ce e aia…

   - E de ajuns că ştiu eu…da poţi să pleci…

   - Stăpâne eu…

   - Aa da…ia-ţi o fată, care vrei tu!

   - Şi…

   - Şi îţi dublez salariul luna asta…

   - Doar luna asta?

   - Ea dispari tu de aici băi ,dacă nu vrei să rămâi doar cu două şuturi în fund!

   - Am înţeles domnule!

            Hm F interesantă alegere, blugi,tricou,şi adidaşi Nike ,oare astea sunt de ajuns pentru tărâmul celălalt? Wait and see!

          F uite câte maşini ca ale Spânului, poate că ar trebui să iţi iei si tu una. Pff incomozi blugii aştia,nu-i aşa? Oho de ce s-o mai lungim când suntem chiar în faţa Mall-ului  acolo vom găsi sigur o librărie. Eu zic să intram.

  Feng- Shui, încolţi în mintea lui F, trebuie s-o găsesc şi după pot să plec acasă la Ilenuţa.

            Dar unde se ascunde cartea asta?O fi mare?Dar dacă într-adevăr există unde e?Hm ce e asta? Are poze…şi ce poze are…

   F stai de două ore cu acea carte în mână şi ti-a cam încolţit un zâmbet ciudat pe faţă…helloo ,la ce te gândeşti?

   - Domnule vă pot ajuta cu ceva?

   - Da , o carte de Feng-Shui…

  - Vă aduc imediat…să vă alegeţi…

  - O iau pe asta spuse F luând prima carte de Feng- Shui din teancul pe care i-l aduse vânzătoarea. Dar ce se întâmplă cu privirea ta F,o Doamne ia-ţi ochii odată de la cartea aia….

 - Şi bănuiesc că o luaţi şi pe aceea arătă vânzătoarea spre Kama Sutra aflată în mâinile lui F…

  - Oh daa…

  - Plătiţi cu cardul sau cash?

  - Um  la asta nu m-am gândit,dar pot să fac muncă în folosul comunităţii, sau să protejez orice domniţă aflată în pericol.

  - Sunteţi foarte amuzant domnule şi fie vorba între noi arătaţi al naibii de bine şi poate că mi-ar plăcea să petrec mai mult timp cu dumneavoastră dar mai am de lucru şi…trebuie să plătiţi cărţile…Apropo sunteţi cuplat?

  - Da…eu…

  - Hm păcat…

  - Serios aş fi plătit eu cărţile dar la salariul pe care-l am…nu-mi prea permit,iar cărţile pe care le-aţi ales sunt destul de scumpe…

  Ooo cineva tocmai intră şi nu e chiar în toane bune…

  - Fată la naiba m-ai adus într-o librărie, ce să fac eu aici?

  - Să luam DVD-ul „Totul despre sex”, poate te inspiri şi tu de acolo în legătură cu rochia pentru ziua ta…

  - Fată chiar, am epuizat toate magazinele,trebuie să-mi fac ceva la comandă…poate Paris, Milano, New York…Şi când te gândeşti că mai e doar o săptămână până la „The greatest party in the world” şi încă nu l-am găsit pe Făt- Frumos!

  - Făt- Frumos aici,m-a strigat cineva?Domniţele sunt în pericol?

  - Acum nu mai sunt…fată ăsta îmbrăcat mai de doamne ajută ar fi perfect…

  - Dar e…

  - Ai altă alegere mai bună?

  - Nu…

  - Ei bine Făt- Frumos tu vii cu noi!

  - Nu înainte să plătească cărţile se auzi vocea vânzătoarei.

  - Da cărţile repetă Făt-Frumos.

  - Hai fată să-i plătim blestematele de cărţi şi să plecăm de aici că mi s-a uscat faţa deja de la aerul asta…

  - Păi şi DVD-ul?

  - Aa da…hei tu dă-ne şi un DVD „ Totul despre sex”.

  - Da acum…

   - Şi Făt- Frumos cum te cheamă?

   - Făt-Frumos sau dacă e mai simplu aşa F. aşa îmi zice toată lumea.

   - Mda…de acum o să te cheme Florin…

   - Florin…Florin sună bine…da Florin e drăguţ spuse F rânjind…

   - Vai fată ai văzut ce zâmbet drăguţ, face şi gropiţe…

   - Mda oricum o să-i facem o albire pentru orice eventualitate,trebuie să arate perfect…

   - Hei fato mişcă-te cu DVD-ul ăla…

   - Gata…Târfele..

   - Ce-ai zis ?Repetă…

   - Îmi pare rău…eu…

   - Ba nu-ţi pare rău deloc…tati o să se ocupe şi de tine…

   - Credeam că şi-a cerut scuze şi…după cum ştii iertarea e o mare virtute…

   - Ia mai taci,nu crezi că ţi-ai luat cam prea în serios rolul de Făt-Frumos?

   - Dar eu sunt Făt-Frumos,sau pot fi Florin dacă domniţa doreşte asta…

   - Ai noroc că mă grăbesc, altfel mâine erai şomeră… a şi fată vezi ce faci cu acesta, ai grijă că o să arate perfect la petrecere…

   - Domniţă…

   - Acum ce mai e?

   - Mulţumesc pentru cărţi…

   - Da da…hai pa şi fată ştii tu ce e de făcut cu el…

   - Da fată,du-te şi odihneşte-te, am eu grijă…

   În timp ce F şi noua fată se îndreptau spre ieşire, F trebuie să asculte ceva:

   - Scuz-o pentru toate astea pe Andreea, ea nu se simte prea bine în ultimul timp, de trei luni plănuieşte petrecerea de majorat şi acum mai e o săptămână şi încă nu s-a decis pentru o rochie…şi..

  - Rochie…Ilenuţa ştie să coasă rochii. Sunt sigur că i-ar face una domniţei dacă asta ar face-o să se simtă mai bine şi să se poarte mai frumos cu oamenii…Ea…întodeauna se poartă aşa?

  - O cheamă Andreea şi cam da…dar undeva în sufletul ei păstrează o urmă de bunătate,sau nu…mă rog nu sunt prea sigură de asta…

  - Ilenuţa i-ar face o rochie…

  - Nu ştiu cine e Ilenuţa,dar nu cred că va accepta decât o creaţie Dior, Prada,Mango sau mai ştiu eu ce…

  - Um…bănuiesc că e în regulă…spuse F puţin trist…

   - Tu o să dormi azi la mine, apropo eu sunt Ingrid, mă ocup de Andreea, ca ea să arate întodeauna bine, sunt terapeut, doctor, tipa cu cumpărăturile, am multe funcţii, dar şi un salariu generos…

  - Hm nu ştiu ce să zic…

  - Nu trebuie să zici nimic…uite am ajuns…aici stau eu…Şi aici o să dormi tu…Ia să vedem o cremă de noapte pentru tine asta după ce iţi faci masca asta desigur,deşi dacă stau să mă gândesc nici nu ai nevoie de toate astea, ai un ten perfect…

  - Mulţumesc.

  - Oh nu-mi mulţumi mie, cred că părinţii tăi au contribuit la asta şi bineînţeles Dumnezeu.

  - Oh da, părinţii mei , tata , adică împăratul a murit în război, iar mama a părăsit ţinutul pentru nemurirea mea şi a Ilenuţei . Şi Dumnezeu,dacă nu era el nu l-aş fi înfrânt niciodată pe Spân, pe balauri şi pe zmei. Acum în ţinut eu şi Spânul trebuie să împărţim teritoriul. Nu am nici o problemă cu asta,doar trebuie să fim bunii şi cu prietenii şi cu duşmanii dar de la un timp am impresia că vrea s-o strice pe Ilenuţa.

   - Are dreptate Andreea când spune că ţi-ai luat rolul în serios…dar eşti amuzant aşa…ah câţi ani ai?

  - Împlinesc 556 în ianuarie.

  - Da. ..foarte drăguţ…uite o să facem nişte schimbări aici . Uite:te cheamă Florin, ai 21 de ani şi o însoţeşti pe Andreea la petrecerea de majorat. Mâine ne ocupăm mai serios de tine, de la ţoale până la tuns, aranjat, prostii de genul.

  - Acum trebuie să dau un telefon…Hei până mâine trebuie să-mi faci rost de o maşină care să arate bestial…Aa ce culoare?Stai un pic…

  - Ce culoare îţi place?

  - Mie ?purpuriu e aşa o culoare misterioasă, dar îmi place şi verde, galben îi place mai mult Ilenuţei şi uneori şi roşu…

  - Ooo cineva să mă împuşte acum…

  - Cum să facă asta? Îi spintec capul dintr-o lovitură de buzdugan…

  - Da…cred că gri metalizat e în regulă. Da pentru mâine…ok ok pa pa.

  - De ajuns pentru azi…sunt frântă…

  - Vă luaţi maşină domniţă Ingrid?

  - E pentru tine…

  - Da?

Ingrid căscă foarte tare, ceea ce pe F îl făcuse să-şi dea seama că îi era foarte somn.

   - Domniţă Ingrid ,eu mai pot face ceva pentru dumneata?

   - Doar taci şi du-te şi culcă-te mâine ai o zi grea…adică avem…

  - Noapte bună domniţă Ingrid.

  - La fel Făt-Frumos, spuse Ingrid zâmbind şi plecând în camera ei.

  Dar ce se întâmplă F,nu poţi să dormi ?Kama Sutra e pe masă. O poţi răsfoi…sau poţi să încerci să dormi…treaba ta…eu nu mă mai complic…

                           Furtună la palat

   La palat lucrurile nu stau deloc bine, Ilenuţa se topeşte de dorul lui Făt-Frumos şi nu înţelege de ce întârzie atât de mult.

  - Băi nene ce nu pricepi, pleacă…

  - Nu până nu vorbesc cu Princess…

  - Omule nu pricepi…

  - Băi tu ştii cine sunt eu?

  - Un rahat de Spân care a făcut avere de pe urma unui bordel, pe care-l numeşte Cabaret, de parcă nu ştie toată lumea ce este cu adevărat…

  - Eşti incoruptibil…sau poate că nu…

  - Doar sunt omul de încredere a lui Făt-Frumos…aşa că pleacă odată de aici până nu bag furca în tine…

   - Şi atunci bodyguarzii mei o să te faca piftie…

   - Bodyguarzii tăi repede…fără ei eşti praf nenicule!

   - Hai mă acum faci pe sfântul,de parcă nu te-am văzut când te uitai cu binoclul la Princess când se schimba…

    - M-ai văzut?

   - Nu dar te-au văzut alţii. Aşa că dacă nu vrei să se afle du-te şi cheam-o pe Princess că altfel…

   - Ce se întâmplă aici?întreabă Princess care apare pe scări cu fardul întins, rochia şifonată şi părul neîngrijit.

   - Mamă cum arăţi, adică eu mă cert cu ăsta aici ca să te văd pe tine în halul ăsta?

   - Hai lasă-mă şi tu acum…Pentru ce-ai venit?

   - Să te ajut cu rearanjarea castelului,pentru că nu ştiu dacă F se mai întoarce prea curând aşa că…

    - A păţit ceva?

    - Da l-a răpit o blondă bogată care vrea să-l facă proprietate proprie…

   - Nu cred nici un cuvânt…dacă ai venit pentru mine…

   - Da pentru tine am venit,du-te fă o baie, schimbă-te şi întoarce-te după…

   - Hei tu ce are Princess de mâncare?

   - Doar fasole păstăi…

   - Pff şi de băut?

   - Ceai de fructe de pădure…

    - Da se pare că va trebui să faci o plimbare până la reşedinţa mea să-mi aduci ceva de mâncare…

   - Ce să fie ?

   - Icre de balenă…ce mai întrebi?

   - Aa am înţeles friptură de mistreţ şi vin alb din acela cel mai scump…

   - Încă nu te-ai întors?

   - Mă scuzaţi acum plec…

   - Şi tu ce stai şi te uiţi la mine?Ia toate astea vinde-le la antichităţi, şi cumpără altele…că doar eşti Designer de interioare şi te plătesc pentru asta…

  - Da domnule…

  - Majestatea ta idiotule, de câte ori să-ţi spun?

  - Mă scuzaţi…

  - Hai dispari odată…

            Festin mare la palat:Spânul înfulecă şi nu fasole păstăi…dar hai să ne întoarcem la F. Bună dimineaţa F!

   - Bună să-ţi fie inima. Într-o zi va trebui să te plătesc că scrii toate astea, nu?

   - Hm…eu aşa mă gândeam…dar hai să nu mai vorbim despre onorariul meu, plictisim cititorii.

    - Da aşa e…

            F este peste tot, la dentist, la cabina de probă, la petreceri, Andreea şi-a găsit rochie, iar Ingrid a cam uitat să-l supravegheze pe F care e aşa prietenos cu toată lumea:- Bună eu sunt Florin , am 21 de ani şi o să o însoţesc pe Domniţa Andreea la petrecere…

   - Oo interesant şi ia spune unde v-aţi întâlnit?

   - A păi la Mall la librărie, mi-a luat două cărţi…îi voi fi recunoscător până la moarte pentru asta…e aşa o inimoasă…

  - De câte ori ţi-am zis să nu-mi mai spui domniţă? Mă cheamă Andreea…Andreea să-ţi intre bine în cap…

  - Aa bună Andreea eu sunt Florin,am 21 de ani şi o să o însoţesc pe domniţa Andreea la petrecere.

  - Eu sunt Andreea, dobitocule!

  - Aa da? Atunci eu sunt Florin, am 21 de ani şi o să te însoţesc la petrecere.

   - Ingriddd!

   Andreea dragă,nu te mai enerva aşa l-ai vrut pe Făt-Frumos, l-ai găsit…

            Ingrid apare şi îl trage pe F deoparte:- Uite de acum nu mai spui că o însoţeşti pe Andreea la petrecere,iar unde v-aţi cunoscut…stai să mă gândesc…în Maldive v-aţi cunoscut, da?

  - Da…

 

 - Bună eu sunt Florin,am 21 de ani şi am cunoscut-o pe Andreea în Maldive…

 - Oh Doamne, Florin vino puţin încoace…

   - Am facut ceva greşit?

   - Da tot…

   - Păi şi ce le spun?

   - Nimic ,nu le spui nimic…

   - Şi dacă mă întreabă?

   - Nu le spui nimic că te omor, m-ai auzit?

   - Bine…

  

   Peste 2 minute:

  - Hei tu eşti Florin, tipul care iese cu Andreea, nu?

  - Nu spun nimic…

  - Dar de ce?

  - Că mă omoară Ingrid.

      Ingrid şi F

   - Uite îmi pare rău că am ţipat la tine, eu mi-am ieşit din fire şi…

   - Da ,te-am iertat deja…Aa nu ştiu dacă ai auzit,dar Andreea m-a cam făcut dobitoc…

   - Ăsta e stilul ei, săracul de tine,vino aici…

   Opa ai grijă pe cine îmbrăţişezi Ingrid, că unii se mai uită şi în globul de cristal…

                    Unii se schimbă…unii tac

    - Ce ţi-am zis eu Princess, asta se distrează şi tu stai aici ca proasta…

   - Aşa e…dar tipa asta e şatenă,nu blondă cum ai zis tu…

   - Contează culoarea părului?

   - Bănuiesc că nu…Dar S… cum pot să-ţi mulţumesc că mi-ai deschis ochii?

   - A păi vino sus în 5 minute…

   - Nu pot e împotriva principiilor mele morale…

   - Prince Charming te trădează şi tu stai  pe gânduri?

    - Da ai dreptate…aşteaptă-mă, dar doar în circumstanţele astea,altfel…

    - Da da…

             Princess dar ce-i cu faţa asta aşa veselă?Nu cumva iţi spui „In sfârşit!”, dar hai să nu pari numai tu atât de murdară, să ne întoarcem la F, care surprinzător e atât de curăţel…hm

  - Noapte bună Ingrid.

  - Şi ţie…hai du-te la tine în cameră, mâine e petrecerea şi trebuie să ne odihnim…

            Unii se odihnesc, unii răvăşesc tot ce le iese în cale, dar nu insistam aici căci s-ar putea să mă dea Princess în judecată, şi nu am atâţia bani…Totuşi nu pot să mă abţin si să nu spun că S avea dreptate că după atâta timp Princess s-ar putea să fie pe placul lui.

             Noaptea e un bun sfetnic,iar eu trebuie să mă trezesc devreme să ajung la cosmetică trebuie să arăt minunat la petrecerea Andreei.

                 Bună dimineaţa,bună dimineaţa ,bună dimineaţa!

             Hei F arăţi bestial în costum, sfatul lui Ingrid: Ascultă de Andreea şi totul va fi bine!

            S şi Princess  au vorbit toată noaptea şi acum Princess e hotărâtă să se încalţe într-o pereche de pantofi MANOLO BLAHNIK, lenjerie Victoria’s Secret , dăruite de S,iar rochia a decis să şi-o facă singură pentru că a considerat că toate brandurile de pe piaţă nu ar putea întrece îndemânarea ei la creaţie…aa şi să se tundă în scări, să-şi îndrepte parul cu placa, să se machieze smokey eyes pentru ca F să nu o recunoască şi să meargă la petrecere.

                      Party party party

     F şi Andreea îşi fac intrarea, toată lumea e fericită,iar primele comentarii încep să apară:- Drăguţ tipu’ ăla care e cu Andreea…

    - Da, dar e cam ciudăţel, am auzit că se crede Făt-Frumos…

    - Eu am auzit că s-au cunoscut în Maldive…

    - Zâmbeşte imbecilule, măcar atâta poţi să faci şi tu…

    - Domniţă, atunci m-ai facut dobitoc acum imbecil…

    - Taci şi sărută-mă…

    - Credeam că nu mă suporţi…

    - Aoleu doar fă-o!

             Aoleu cine e acolo?Ăla nu e fostul prieten al Andreei, cel care a înşelat-o cât ea a fost plecată în Maldive…el e,toată lumea spune asta?Aha pentru asta avea nevoie de F. Şi i-a mers…pentru că misteriosul tip o scoate un pic afară…si decid amândoi că vorbele nu au nici un sens…

   - Florin !se aude vocea lui Ingrid…tu trebuie să pleci acum… să îţi iei maşina, hainele…aa Andreea s-a asigurat şi de contul tău bancar…tu trebuie doar să pleci…

    - Dar cărţile?

   - Ce e cu ele?

   - Pot să le iau?

   - Sigur,consideră că ţi-ai plătit datoria pentru ele…

   - Cât de mult mă bucur să aud asta…

             Ooo dar ce-i cu zarva asta?

             Princess e aici neinvitată şi toată lumea spune că rochia ei e mai frumoasă decât cea a Andreei. Numai că de unde e acum Andreei se pare că nu-i pasă…Şi pantofii,numai câte voci am auzit spunând că ar ucide pentru pantofi ca ăia…

    Uite-l pe F luându-şi la revedere de la Ingrid.

    Ingrid mai are un pic şi plânge:

    - Îmi va fi dor de tine Florin ,sau cum te-o fi chemând…

   - Făt- Frumos…

   - Aşa dacă tu aşa vrei…

   - Ce faci F? spune Princess cu o nonşalanţă de invidiat.

   - Îmi iau a revedere de la Ingrid…trebuie să ajung la Ilenuţa să-i aduc o carte…

  - Aa deci ai facut rost de ea până la urmă…

   - Mda ştii ceva las-o încolo de Ilenuţa...tu arăţi atât de…hm…uite în afară de cartea asta mai am una, se numeşte Kama Sutra şi cred că e magică…

   - Ştiu…doar ce crezi că am făcut toată noaptea cu Spânul?spuse Princess dându-şi ochii peste cap…

   - Ai spus ceva ?

   - Nu…

   - Bine atunci, la mine sau la tine?spuse F rânjind.

   - Nu cred că mai contează…oricum mergem în acelaşi loc…

   - Cum adică?

   - Sunt Ilenuţa, boule…

   - Aa trebuia să-mi dau seama…vocea asta…

             Home sweet palace

 - Oo ai aranjat drăguţ aici…

 - Nu eu S…

 - Ilenuţa, să nu-mi spui că te-ai culcat cu S în lipsa mea!

 - Poate că da, poate că nu…

 - Ok ok nu mai contează,suntem gazde după câte am înteles,nu?

 - Cam aşa ceva. Am organizat o petrecere pentru a sărbători renovarea palatului…

  - Şi…cum de avem atâţia servitori?

  - Le-am mărit leafa…

 - Din ce bani?

 - Ăia ai tăi…

 - A în regulă.

 - Şi am cumpărat nişte acţiuni,am deschis ceva afaceri, dar pentru asta a trebuit să-ţi vând maşina…Ce te uiţi aşa la mine, ai şi cal…

  - Bine fie ca tine…Cui i-ai vândut-o?

  - Spânului.

  - Cui? Bine ai făcut şi aşa nu era purpurie…dar totuşi…Spânului?

  - Nu aveam cui altcuiva.

            Petrecerea dedicată renovării palatului a fost un succes. Ştiu pentru că am fost acolo…dacă nu aş fi fost nu aş fi povestit…

    -F te aştept sus în 20 de minute pentru a-mi satisface mica mea fantezie în 3.

   - Cine e al treilea?

   - Spânul.

   - Credeam că al treilea trebuie să fie un necunoscut.

   - Te aştept ,ok?

   - Da.

   F vorbeşte cu paznicii:- Dacă vine S să nu-l lăsaţi să între.

   - Da domnule.

   - Poţi să-mi spui F.

   - Foarte bine F.

     -Hi hi Spânule,târfule, mi-ai luat nevasta, dar nu o să-mi iei nemurirea. Ce credeai că nu ştiu că dacă o fac vreodată în 3 eu şi Ilenuţa ne pierdem nemurirea şi o preia al treilea.

   - F de când eşti tu aşa deştept?

   - De când am cartea asta,spuse F strângând Kama Sutra în braţe, şi de când am telefon şi paznici. Pa pa Spânule, Ilenuţa mă aşteaptă…

  - Paznicii nenorociţi ,nu există o cale să-i mituim?

  - Nu prea ei spun că F le-a mărit leafa şi se poartă frumos cu ei,ceea ce la tine nu se întâmpla, spuse omul de încredere a lui Făt-Frumos,pardon acum omul de încredere al Spânului…singurul om…

  - Şi totuşi…tu de ce ai rămas,doar îţi plăcea Ilenuţa…

  - Eu…eu…sun gay…aaa  şi sunt îndrăgostit de tine din prima clipă când te-am văzut…

  - Ajunge…şi totuşi de ce ai stat mai bine de 500 de ani la palat?

  - Părinţii mei nu ar fi fost niciodată de acord cu orientarea mea sexuală aşa că am încercat să mă păcălesc că îmi place Ilenuţa…

   - Hai să-ţi spun un secret, şi eu sunt gay…întodeauna mi-a plăcut Făt Frumos,de asta am încercat să-l îndepărtez de Princess,dar se pare că dragostea dintre ei e mare…sau e doar Kama Sutra de vină…nu ştiu…

  - Deci putem să încercăm ceva,dacă…

  - Bine, că şi aşa nu mai sunt fetele aici, a cumpărat Princess Cabaretul, doar că acum îi zic bordel…Aaa şi încă o chestie…

  - Orice!

  - Va trebui să-mi spui Majestatea ta!

  Princess şi F trăiesc fericiţi şi astăzi, căci au Kama Sutra oriunde cu ei,iar eu am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa.

 P. S   Spânul şi omul său de încredere mai sunt încă împreună.