„Animăluțele” lu` Mamaia

Aș minți dacă aș spune că nu-mi place în Mamaia. Atașamentul e de ordin psihologic mai mult dat fiind că am lucrat trei veri aici. Îmi place că au toate tipurile de înghețată, suc cu gheață, pălarii cu niște chestiuțe foarte bune care se mănâncă, cercei, căni, sutiene și câte și mai câte. Au început să-mi placă până și afișele publicitare pe care într-un alt loc le-aș găsi dizgrațioase având în vedere că iubesc publicitatea. Pot spune că aștept cu nerăbdare ziua de sâmbătă ca să văd carele alegorice, ceea ce e și mai bizar mai ales pentru că anul trecut mi se păreau prea sclipicioase și glamour pentru gusturile mele.

Există niște specimene de oameni la Mamaia pe care anul trecut i-am denumit animăluțe. Aceștia se caracterizează prin haine multicolore și sclipicioase,  limbaj vulgar, care apare în tot felul de situații: că de ce nu vine ciorba mai repede, că de ce îmi ceri bani ca să fac poze, că de ce și de ce. 

Astăzi am identificat la plajă această categorie de oameni. Am plecat la plajă pentru că n-am reușit să ajung foarte des anul acesta și pentru că simțeam nevoia de liniște. Numai că liniștea de unde s-o iei când nu e? Erau niște domni care vorbeau despre relațiile cu mamele lor care sunt dezastruoase, despre relațiile cu prietenele lor, despre dependența lor de Facebook atât de tare că răsuna toată plaja. Așa că je gură mare i-am rugat să vorbească mai încet. Și ce să vezi? Domnișoară ai toată plaja la dispoziție, poți să te muți foarte ușor. Foarte corect, probabil nici nu m-aș fi pus acolo dacă aș fi știut că timp de o oră voi avea senzația că sunt la un reality show idiot, dar n-am fost inspirată. Unul dintre domni a spus că de n-aș fi fost fată mi-aș fi luat vreo două pentru îndrăzneala de a le reproșa că vorbesc prea tare. Dacă i-aș fi văzut mai răsăriți la minte le-aș fi spus că libertatea unui om s termină atunci când intră pe teritoriul unei alte persoane. Dar să am pretenția oare ca aceste două animăluțe să citească Mill? Știu că nu o să mă-njure nimeni dintre aceste creaturi având în vedere că ei nu citesc nici eticheta de la bere, da` să mai citească bloguri, cărți, site-uri serioase de știri.

Există și un fenomen destul de nou, unde animăluțele sunt camuflate în cele mai prețioase costume. Nu te-ai gândi nicicând că o doamnă cu o poșetă, o coafură, niște unghii și o rochie ca ei știe atât de multe înjurături. E de ajuns să spui ceva care nu-i convine că-ți va demonstra imediat că e o doamnă în p... mea ca în scurtmetraj, nu în melodie de unde știe toată lumea această replică.
Încă mai sper că odată cu vara vor pleca și acești minunați din Constanța.( și da știu că datorită lor îmi iau salariul, dar i-aș prefera puțin mai diplomați). Măcar știu un lucru constănțenii nu sunt mari consumatori de produse culturale, adică dacă ești artist foarte greu își vei vinde toate biletele în acest oraș dar totuși  este pe drumul cel bun.