Aceasta e întrebarea.
Stau în pat şi privesc spre tavanul roz.
Camera aceasta sau mai degrabă dreptunghiul acesta la care mă uit seamănă cu
răspunsul la întrebarea pe care mi-o pun deja de câteva zile, care îmi apare în
vis şi care-mi dă fiori în fiecare dimineaţă. Visul meu arată cam aşa: intru
într-o încăpere în care toţi sunt distraţi, nimeni nu-mi acordă atenţie. Apoi, după o perioadă de timp
apăsătoare, un domn mă întreabă sarcastic care sunt condiţiile pe care trebuie
să le îndeplinească o reclamă pentru a fi cea mai bună. Mă observ ca într-o
oglindă, îmi simt gâtul uscat şi teama devine din ce în ce mai puternică. Îmi arunc
privirea la unghiile mele negre. Sunt negre pentru că am mers pe principiul
„ruj roşu pentru zile negre”, iar acum tot ce-mi trece prin cap este „unghii
negre pentru zile negre”. Mă văd din nou cu faţa perfectă,cu machiajul pe care
am învăţat să-l fac în timpul în care trebuia să învăţ la filozofie. Când
coboram din pat şi mă puneam în poziţia lotus pe covor şi mă uitam pe peretele din dreapta,de unde mă
privea de sus Aristotel. Chiar eu avusesem grijă să-mi fac planşe cu filosofi
pentru a-i reţine mai bine. Mă îndreptam spre stânga, lângă şifonierul meu
impunător şi-mi făceam de lucru printre hainele ce nu erau niciodată aranjate.
Dacă mă întorceam spre dreapta îmi plăcea să mi-l imaginez pe Blaise Pascal
poftind la o ulcică de lapte de capră într-o zi de post, ca să-mi confirm că el
este la fel de imperfect ca mine.
Mă
închipuisem deja de atâtea ori în faţa unei comisii riguroase, care va decide
viitorul meu,iar acum, îmbrăcată într-o anume cămaşă galbenă trebuia să răspund
la acea întrebare. Galbenul îmi dă întodeauna o energie pozitivă şi impresia că
sunt mai creativă astfel. În momentul acela am suspinat şi am început să-mi
expun teoria. Adevărul era că nu m-am gândit nicicând că mi se va pune o astfel
de întrebare. Cu o voce sugrumată am zis: „O reclamă e ca un război”. „Un
război, zici?”mi se replică. „Da,un război pe mai multe fronturi. Pe patru
fronturi mai exact. Reclama va avea patru laturi, ca un pătrat. Prima latură se
va ocupa de partea informativă pentru că o reclamă trebuie să aibă acest scop, în
primul rând. Cea de-a doua latură, reprezentând un aspect important este cea
distractivă. Pentru a prinde la public, reclama trebuie să amuze. Latura
afectivă este esenţială într-o reclamă. Reclama trebuie să-ţi atingă o coardă
sensibilă, pentru a ţi se întipări în minte şi pentru a putea răspunde la ea
aşa cum simţi. Ultima,dar nu mai puţin importantă este latura care presupune
claritatea şi concizia mesajului. Stăteam agăţată de o ultimă speranţă, acea că
oamenii aceia chiar m-au observat. Dar ei îşi continuau activităţile, unul
scria ceva, altul căuta un cercel, altul îşi cosea un nasture pe pantaloni şi
tot felul de alte lucruri bizare cu
care-şi pierdeau timpul aceşti oameni. Acum, deşi venisem machiată
discret, machiajul mi se intensificase, eu arătam ca un clovn, iar ei se
comportau ca atare.
