M-am gandit sa scriu la sfarsitul lui noiembrie pentru a pune in valoare "taierea motului" blogului meu insa nu am gasit ceva care sa ma impresioneze cu adevarat, care sa ma faca sa reflectez si sa-mi zic "Despre asta trebuie sa scriu" pana astazi cand...
Am iesit de la examenul de civilizatie franceza si am intrat intr-unul dintre restaurantele studentesti sa mananc. Ajunsesem deja la desert, o minunatie cu fructe de padure, extrem de buna , cand s-a apropiat un tip. Am crezut initial ca vrea sa ma-ntrebe ceva. Foarte repede mi-a servit un text, mi-a lasat un bilet pe masa mi-a spus ca e un cadou si a disparut in multime. Am apucat sa-i multumesc si m-am pus sa citesc mica confesiune scrisa pe bonul de casa de la restaurant, idee de altfel foarte originala. Partea proasta e ca nici nu i-am retinut figura, am doar o vaga idee in ceea ce priveste silueta, dar jumatate din tipii de aici se incadreaza la greutatea respectiva. Si ce sa vezi? Era un text insotit de numarul de telefon:)) Mi-a luminat ziua, s-a intamplat ceva astfel si asta m-a bucurat. Anul trecut am primit un numar de telefon pe biletul de 310=)). Azi mi s-a imtamplat asta. Si e minunat sa stiu ca nu numai eu scriu scrisori cretine.
Am mazgalit numarul de telefon in paint pentru ca ar fi fost prea de tot sa-l fi lasat asa. Ok. Acum vreo 2 ani probabil as fi sunat, intrucat gestul mi se pare foarte smecher insa in primul rand n-am credit si in al doilea rand mi-e teama sa nu o dau in bara din nou in domeniul asta, asa ca aleg varianta sigura : Nu fac nimic in sensul acesta.
Acum ma simt ca in Before Sunset cand tipul scrie o carte ca sa o gaseasca pe frantuzoaica pe care a intalnit-o in tren;)) e amuzant si e putin ciudat pentru ca e posibil sa trec de multe ori pe langa tipul respectiv si sa nu-mi dau seama pentru ca nu i-am retinut figura. Oricum este o poveste ce merita impartasita cu ceilalti. Enjoy!
