Dialog interior

Ieri blogul a împlinit 3 ani. M-am gândit să scriu ceva foarte special, dar nu-mi ieșea sub nicio formă. Azi după trezirea neobișnuită de la 7 dimineața, mi-am citit mail-urile și răspuns la urările de pe Facebook. Apoi am adormit din nou. Numai că somnul acesta a fost benefic. M-am trezit cu următoarea idee: „Ce-ar fi să fac un soi de interviu cu mine, să testez maieutica lui Socrate(să ajung în interiorul meu prin dialog). Și de atunci până când scriu am avut multe idei de întrebări și răspunsuri, dar cum nu le-am notat multe s-au pierdut. M-am gândit și vara aceasta de câteva ori la o inițiativă de acest fel. Am abandonat de fiecare dată, mi s-a părut că e un demers egocentric. În această zi însă cred că pot să fac din această postare ceva amuzant și autoironic. Așadar, să vedem întrebările și răspunsurile.

1. Î: Cum te simți azi 28 noiembrie 2014 când împlinești 22 de ani?

 R: Ciudat este că anul acesta n-am mai simțit frica aia care mă făcea să spun că am 17+ un număr și că mi-am acceptat oarecum vârsta. Această formulare am 17+3, 17+4, 17+5( acum) mă amuză foarte tare totuși.(pauză)  Nu-mi place acest număr 22. Nu-mi plac în general numerele pare, mi se par foarte serioase. Nu agreez acest număr și pentru că suma cifrelor este 4, iar 4 pentru mine a însemnat până acum numai ghinion. Voi vedea ce semnificație va avea de acum încolo, lucrurile se schimbă.

1. 1 Î. Cum ai observat această schimbare?

R. M-a ajutat foarte mult și faptul că am scris despre ce mi se întâmplă. Am putut observa mai ușor ce a rămas la fel și ce s-a schimbat. Ți-am mai spus că scrisul a avut mereu un efect terapeutic asupra mea. Am realizat că timpul și spațiul sunt extrem de importante în conturarea sinelui. De exemplu dacă citesc despre suferința din vara de când aveam 15 ani probabil o să râd. Atunci era chestiune serioasă. Acum e un fleac. Timpul și spațiul și-au spus cuvântul.

2. Î. Cum te vezi peste 5 ani?

R: Glumești, nu? De unde să știu asta? Cu siguranță mă văd mai bătrână(râde). Aș putea să-ți ofer un profil idealist cu subiectul cine aș vrea să fiu, dar cu siguranță ți-aș spune niște generalități doar ca să scap de întrebare. Știu într-o oarecare măsură cine aș vrea să nu fiu, dar asta n-o voi împărtăși cu tine.

3.Î. Care este cel mai mare paradox pe care l-ai observat în viața ta?

R. Faptul că primesc tot ce mi-am dorit atunci când deja nu mai vreau ce mi-am dorit. 

4. Î. Care e ultima carte pe care ai citit-o?

  

R. Știi că te salvează faptul că întrebarea e scrisă, nu? Nu am putea fi nicicând prieteni dacă mi-ai adresa această întrebare pe un anumit ton în viața reală. M-ai fi putut întreba eventual ce carte prefer. Apropo de oamenii care pun această întrebare. Cred că sunt foarte nefericiți. Încearcă prin tonul lor repezit să te pună în inferioritate. Pot colabora cu ei pe termen scurt, dar asta îmi provoacă mie o mare nefericire pentru că nu pot scăpa de gândul că mă aflu într-un spațiu nepotrivit. 

5. Î. Am văzut interesul pe care l-ai acordat modei în ultima vreme. Ce ținută te face să te simți cel mai mult „tu”?

R. În acest moment ador pijamalele. Și nu o spun pe un ton zeflemitor. Sunt extrem de comode și îmi plac pentru că sunt colorate și moi. În rest, o combinație dintre cizme până aproape de genunchi, dresuri și fustă sau rochie scurtă mă face să mă simt foarte eu. 

6.Î. Ce planuri ai pe termen scurt?

R. Mi-ar plăcea să ajung la acea stare de calm interior pe care o ating destul de rar din cauza agitației din interior. Mă mir faptul că aud deseori de la alți oameni că aș fi foarte calmă. De-ar vedea ce tumult e în interior, s-ar îngrozi. 

7. Î. La ce tipologie de oameni nu ai putea să renunți?

R. La cei care mă amuză, la cei care știu să povestească și la cei care știu lucruri pe care eu nu le știu. Cea mai ușoară formă de cunoaștere și memorare este să asculți un om pasionat de orice când vorbește despre ceea ce îi place foarte mult. Atunci chiar e bucurie reală, se vede în ochii: strălucesc.

8.Î. Un gând de încheiere?

R. De ce trebuie să existe un gând de încheiere. Ce siguranță poți avea că e ultima dată când facem asta?

Răspuns la comentarii

Dragă Anonim,

Cred că știu cine sunteți sau cred că v-am „ghicit”, dacă preferați în acest fel. Cred că știu și cine este IMM, care a comentat la o postare pe o temă filosofică și la o poezie, unde m-a corectat. Atunci am bănuit pe altcineva, dar comparând stilul de scris cred că este vorba de aceeași persoană. 

Tot căutam un subiect, o frântură de idee despre care să scriu și care să-mi placă foarte mult pentru a ține acest blog în viață și prin el să mă asigur că și eu funcționez normal, orice ar însemna normal. Azi am intrat întâmplător la comentarii și am văzut câteva noi. Cred că nu sunt obișnuită cu oameni care reacționează foarte des pe blog și atunci pierd din vedere că trebuie să verific din când în când această secțiune. Două dintre ele aveau același stil de scris, cred că și al treilea e scris de aceeași persoană, dar nu știu sigur. Recunosc, am plâns când le-am citit pentru că ați atins un punct sensibil: lectura. Mi-am dat seama că trebuie să mă adun ca să încerc să dau un răspuns persoanei care a reușit să-mi „tulbure” ziua. Nu știam că ați fost pe la Juri, nici nu aveam cum, am pierdut numărul dumneavoastră de telefon odată cu un telefon alb. Dar să știti că l-am recuperat cumva și v-am sunat în aprilie să vă urez la mulți ani. Nu știu ce s-a întâmplat, cred că v-ați schimbat numărul de telefon căci mi-a răspuns o voce diferită, care părea fericită de entuziasmul meu, dar mi-a spus că e o greșeală. 

Hm, ce mai citesc? Păi(știu că „adorați”acest cuvânt), sau poate ar trebui să încep cu „deci”?:)) Nu prea citesc cărți, sau cel puțin nu reușesc să le termin, frunzăresc din când în când câte ceva, dar renunț destul de repede. Am citit un articol despre generația care nu se poate concentra mai mult de trei minute. Cred că mă regăsesc. Nu prea mai am răbdare să citesc. Citesc articole și postări pe bloguri. Am citit recent „Fetele bune ajung în rai, fetele rele ajung unde vor” la recomandarea mamei. Am citit-o pe toată, mai mult din curiozitate, a trezit un soi de revolta în interiorul meu și pentru acea stare negativă pe care mi-a produs-o nu vorbesc despre ea. Am citit vara asta Metamorfoza lui Kafka și mi s-a părut o scriitură sensibilă. Și am mai citit o carte „Semnificația datei tale de naștere” tot prin vară. Este bazată pe un sistem chinezesc de interpretare din care am aflat că mă pot împlini doar ajutându-i pe alții. Îmi place să-i ajut dacă pot, dar nu-i pot lăsa să se apropie prea mult. Nu vreau să se apropie prea mult. Am citit lucruri legate de publicitate, neurologie și nu mai știu, tot felul de articole.

P. S Câteodată și eu simt lipsa unei persoane ca dvs. în mica mea existență. Ați reușit să prevedeți ce se va întâmpla dacă fac o anumită alegere. Ați avut dreptate și mi-aș fi dorit să nu aveți.