sâmbătă, 22 septembrie 2012

Final deschis

      Hei, sunt tot eu încercând să scriu ceva despre ceea ce mi se întâmplă. Problema e că nici eu nu știu în ce categorie să încadrez asta. Sunt în camera mea din Dijon plină cu lucruri aruncate aiurea, ei cam asta sunt eu...și cine știe nu se va mira . Totul avansează încet aici, fac pași de bebeluș și sunt obișnuită să obțin totul pe loc. Îmi compar pașii cu ale locuitorilor. Aici nimeni nu se grăbește. Când văd asta încetinesc și eu. Orașul e liniștit și arată bine și noaptea:)) ok exagerez cu aspectul ăsta, dar îmi place noaptea enorm...
   
    Mai adaug doar atât : E bizar fiindcă îmi plac atât de mult cărțile cu final deschis, unde pot interpreta finalul cum vreau. Acum că trăiesc un final deschis, făra să aflu ce s-a întâmplat, fără să știu ce e în prezent, fără să anticipez viitorul e de-a dreptul groaznic.