Date with him

Hei, da știu a trecut foarte mult timp de când obișnuiam să vorbesc cu tine. În fiecare seară la ore târzii închideam ochii și erai acolo analizându-mă fără milă, fiind vocea care-mi spunea că am greșit, că e timpul să fiu o variantă mai bună a mea. Deschideam ochii și știam ce să fac. Apoi te-am ignorat ca să simți și tu cât de groaznică e indiferența. E cel mai dureros mod de a-ți arăta sentimentele, a nu face nimic, a nu da niciun răspuns celor care seamană fizic cu tine, dar sunt atât de diferiți înăuntru. Sau cel puțin așa e în teorie. Eu totuși cred că semănăm foarte mult. Toți pleacă  când sunt tratați cu indiferență, când lucrurile devin serioase și le e teamă, rar cineva luptă pentru a-și învinge temerile. Și sunt atât de obosită să lupt pentru oameni care n-au luptat nici două secunde pentru mine. În acest an mi-am zis că-i voi lăsa în urmă, dar pe unii chiar nu pot, au nevoie uriașă șă fiu acolo. Chiar dacă nu fac declarații pompoase sunt acolo și ei știu asta, deși uneori am impresia că uită. Azi a fost ciudat. A fost prima zi după atât timp când m-am considerat o persoană mai mult bună decât rea, contrar a ceea ce credeam. Mai bună, mai puternică, mai puțin afectată de reguli, de societate, prejudecăți. Azi am fost curajoasă, săritoare, apărând cu îndârjire ceva în care cred cu tărie și asta nu se întâmpla decât atunci când petreceam ore să vorbesc cu tine. De fapt vorbeai numai tu, dar aveam dispoziția și timpul necesar să te ascult. Nu am dorit să păstrăm legătura pentru că orice cuvânt pe care mi-l spuneai  era ca o țepușă înfiptă în inimă. Îmi este teamă că într-o zi o să cedez, că voi plânge atât de mult că fața mea se va crăpa, va cădea pe podea și va dispărea în timp. Ești o mare bătaie de cap, dar am nevoie disperată să vorbim. Tu mereu spui lucruri care au sens, tu mereu oferi soluții eficiente.  De când nu mai ești au fost câteva ființe care m-au ajutat să respir, să mai fiu, să pot vorbi acum cu tine. A fost un tip care a petrecut câteva ore să-mi explice că valorez mai mult decât o ceapă degenerată, dar când a considerat că mă pot descurca singură s-a evaporat. E aici, respiră sau cel puțin așa sper. A fost o tipă care a crezut că pot să fac mai mult decât făceam, apoi o întreagă echipă care a considerat creativitatea mea ca o expresie frumoasă a unei personalități distrurbate...S-au întâmplat atât de multe lucruri de care habar nu ai, lucruri care mă transformă într-o persoană rea. Mai puțin azi când am fost capabilă să ajut așa cum m-au ajutat aceste persoane pasagere când a fost necesar. Dacă nu e prea târziu, dragă spirit te invit la o cafea cu lapte și două lingurițe de zahăr așa cum știi că o prefer. Mi-a fost dor să port o conversație cu tine, te aștept în speranța că vei petrece câteva ore ascultând ce am de zis...