Mai există viață după liceu?

Aceasta e întrebarea.

Stau în pat şi privesc spre tavanul roz. Camera aceasta sau mai degrabă dreptunghiul acesta la care mă uit seamănă cu răspunsul la întrebarea pe care mi-o pun deja de câteva zile, care îmi apare în vis şi care-mi dă fiori în fiecare dimineaţă. Visul meu arată cam aşa: intru într-o încăpere în care toţi sunt distraţi, nimeni nu-mi acordă  atenţie. Apoi, după o perioadă de timp apăsătoare, un domn mă întreabă sarcastic care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o reclamă pentru a fi cea mai bună. Mă observ ca într-o oglindă, îmi simt gâtul uscat şi teama  devine din ce în ce mai puternică. Îmi arunc privirea la unghiile mele negre. Sunt negre pentru că am mers pe principiul „ruj roşu pentru zile negre”, iar acum tot ce-mi trece prin cap este „unghii negre pentru zile negre”. Mă văd din nou cu faţa perfectă,cu machiajul pe care am învăţat să-l fac în timpul în care trebuia să învăţ la filozofie. Când coboram din pat şi mă puneam în poziţia lotus pe covor şi  mă uitam pe peretele din dreapta,de unde mă privea de sus Aristotel. Chiar eu avusesem grijă să-mi fac planşe cu filosofi pentru a-i reţine mai bine. Mă îndreptam spre stânga, lângă şifonierul meu impunător şi-mi făceam de lucru printre hainele ce nu erau niciodată aranjate. Dacă mă întorceam spre dreapta îmi plăcea să mi-l imaginez pe Blaise Pascal poftind la o ulcică de lapte de capră într-o zi de post, ca să-mi confirm că el este la fel de imperfect ca mine.

Mă închipuisem deja de atâtea ori în faţa unei comisii riguroase, care va decide viitorul meu,iar acum, îmbrăcată într-o anume cămaşă galbenă trebuia să răspund la acea întrebare. Galbenul îmi dă întodeauna o energie pozitivă şi impresia că sunt mai creativă astfel. În momentul acela am suspinat şi am început să-mi expun teoria. Adevărul era că nu m-am gândit nicicând că mi se va pune o astfel de întrebare. Cu o voce sugrumată am zis: „O reclamă e ca un război”. „Un război, zici?”mi se replică. „Da,un război pe mai multe fronturi. Pe patru fronturi mai exact. Reclama va avea patru laturi, ca un pătrat. Prima latură se va ocupa de partea informativă pentru că o reclamă trebuie să aibă acest scop, în primul rând. Cea de-a doua latură, reprezentând un aspect important este cea distractivă. Pentru a prinde la public, reclama trebuie să amuze. Latura afectivă este esenţială într-o reclamă. Reclama trebuie să-ţi atingă o coardă sensibilă, pentru a ţi se întipări în minte şi pentru a putea răspunde la ea aşa cum simţi. Ultima,dar nu mai puţin importantă este latura care presupune claritatea şi concizia mesajului. Stăteam agăţată de o ultimă speranţă, acea că oamenii aceia chiar m-au observat. Dar ei îşi continuau activităţile, unul scria ceva, altul căuta un cercel, altul îşi cosea un nasture pe pantaloni şi tot felul de alte lucruri bizare cu  care-şi pierdeau timpul aceşti oameni. Acum, deşi venisem machiată discret, machiajul mi se intensificase, eu arătam ca un clovn, iar ei se comportau ca atare.