miercuri, 17 iulie 2013

Pentru cel ce nu mă lasă să respir corect din acea miercuri în care i-am auzit vocea

Astăzi am o înfățișare neglijentă. Nu mă asemăn deloc cu fetele care defilează pe stradă cu hainele calcate, unghiile făcute, machiate, de parcă au tot timpul din lume numai pentru aceste activități care fac diferența între mine și ele astăzi.

Astăzi trebuie să mă eplilez, să găsesc ceva colorat de îmbrăcat, să-mi fac unghiile, să fac baie, să-i fac ceva părului să stea oarecum aranjat, să mă pensez, machiez etc etc..........................................................Îmi examinez trupul fără haine și văd toate cuvintele pe care le-au spus alții despre acestă entitate diferită de mintea mea. Am multe alunițe, urme negre de la rimel, rădăcini crescute, în curând trebuie să mă vopsesc, urme de bretele, bronz neuniform, ojă sărită de pe unghii...oh...și toate cuvintele lui din acea seară, toate locurile pe care le-a atins timid de teamă să nu mă sparg ca un bibelou. Toate zâmbetele, frazele completate, inteligente, nemuritoare. Urme de buze, vocea, oh vocea, cea mai calmă din câte există...Și toate atingerile flămânde de la cei ce au venit după el, care mi-au lăsat urme pe trup, dar nu au reușit să-mi atingă sufletul. Toți cei care au simțit dorința pe care eu am pierdut-o odată cu el. Il implor să vină să-și ia imaginea, sentimentele, vocea, tot ce a lăsat în mintea mea, urmele de pe corpul meu dacă pleacă, îl invit a mia oară să rămână.......

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Opinia ta aici