Epilogul(unei amiciții)

După cum poți vedea

sunt la fel de aiurită

cum m-ai lăsat.

Ți-aș spune dacă nu te-aș urî

suficient de tare

încât să te sun.

Astăzi e seara în care pot scrie despre tine.

Știi doar:e seară,sunt singură,uneori scriu în condițiile acestea.

Aproape că pot să trec peste ce mi-ai spus.

Sunt aproape îndrăgostită

de un tip aproape la fel de neserios ca tine.

Sper să-mi treacă până la începutul primăverii când trebuie să fiu grozav de fericită.

Aproape că scriu o poezie.

Și dacă o scriu în ce curent se încadrează?

Oare neomodernist ca Nichita Stănescu?

Știi e aproape ca întrebarea aceea puerilă pe care am auzit-o nu mai știu unde...

Ce epocă urmează după contemporană? Ha râd singură;))Ce epocă?

Sunt singură. Doar eu și pereții verzi și am impresia că pot să scriu cu o cafea la bord. Ha!

Dacă te întreb pe tine poate o să-mi spui că n-am știut niciodată să scriu.

Acum nici nu prea mai pot.

M-am accidentat la munte.

Mă doare când încerc să scriu, când fac orice...

Aproape că ți-aș spune dacă nu te-aș urî suficient de mult încât să te sun.

Apropo, dormi?