Ahm...societatea aceasta ne distruge. Ne spune când ar trebui să învăţăm, să copilărim, să ne distrăm, să muncim, să iubim, să mergem în vacanţă, să celebrăm, să fim tristi, veseli, serioşi. Ne spune şi la ce interval să sunăm ca să nu fim ridicoli, să nu i se urce la cap cuiva, ceva, cumva.
Azi puneam la cale un plan stupid să nu răspund la nimic, să mă dau ocupată pentru o săptămână doar ca să simţi tu nenorocirea, doar ca să vezi cât de teribil e. M-am bucurat când am reuşit să rezist o vreme şi după m-am gândit cât de înţelept e să fac asta şi mi-a dat cu virgulă. Apoi m-am pus în locul tău și după m-am gândit că nu doresc nimănui așa ceva cu atât mai puțin ție care ești de departe persoana care rezonează cu mine pe toate planurile.
Societatea asta e otrăvitoare. Mă împiedică să îi exprim emoțiile când vreau, cum și unde vreau. Altădată ne-am fi văzut face to face, acum sunt intermediată de niște taste pe care nu le văd bine în lumina aceasta oarbă; uneori e o voce, uneori sunt doar cuvinte și e trist.
E atât de grozav când ne vedem. Apoi e sumbru. Trebuie să lupt cu o forță mai puternică ca mine și pe care nu o pot convinge să facă armistițiu.
Darl, societatea această mă împiedică să vorbesc despre legătura aceasta, care altădată ar fi fost pură pasiune plus multe alte elemente. Mă împiedică să vorbesc la masă, afară, la farmacie, oriunde. Dar în gânduri încă n-a pătruns. Acolo ai un loc special. Acolo e libertate de expresie, acolo e bine pentru că acolo ești tu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Opinia ta aici