Eşti aproape perfectă, dar totuşi nu te iubesc

Draga mea,

Eşti o pată de culoare, ești amuzantă, imi curgi prin vene și totuși nu te vreau lângă mine. Vreau să mă gândesc la tine ca la ceva ideal. Ești aproape perfectă, am încă urme de tine pe corpul meu mânjit cu clor de la piscină. Știu că nu poți trăi fără mine și știu că totul se va schimba. Știu că vei pleca într-o dimineață fără să bem cafea, fără să ne luăm un sandviș cu bacon, fără să ne luăm la revedere, fără instrucțiuni post break up. 

Și va fi întuneric, va fi tristețe, va fi haos.

Haos în minte, haos în inimioarele noastre fragile care nu înțeleg de ce s-a produs ruptura.

Ești aproape perfectă și totuși nu te iubesc. Nu mai e la fel ca în ziua aceea când totul părea atât de bine regizat. Tu te mulai pe temperamentul meu coleric și pe trupul meu alunecos. Eu îți admiram trupul sculptat de valuri nenumărate. Ia-mă în brațe e ultima zi și amândoi știm că mâine vom fi necunoscuți. Vom trece unul pe lângă altul fără să ne recunoaștem, fără să avem vreo trăire...Ești aproape perfectă, dar totuși nu te iubesc...

Scrisori către iubitul meu

Ahm...societatea aceasta ne distruge. Ne spune când ar trebui să învăţăm, să copilărim, să ne distrăm, să muncim, să iubim, să mergem în vacanţă, să celebrăm, să fim tristi, veseli, serioşi. Ne spune şi la ce interval să sunăm ca să nu fim ridicoli, să nu i se urce la cap cuiva, ceva, cumva.
Azi puneam la cale un plan stupid să nu răspund la nimic, să mă dau ocupată pentru o săptămână doar ca să simţi tu nenorocirea, doar ca să vezi cât de teribil e. M-am bucurat când am reuşit să rezist o vreme şi după m-am gândit cât de înţelept e să fac asta şi mi-a dat cu virgulă. Apoi m-am pus în locul tău și după m-am gândit că nu doresc nimănui așa ceva cu atât mai puțin ție care ești de departe persoana care rezonează cu mine pe toate planurile.

Societatea asta e otrăvitoare. Mă împiedică să îi exprim emoțiile când vreau, cum și unde vreau. Altădată ne-am fi văzut face to face, acum sunt intermediată de niște taste pe care nu le văd bine în lumina aceasta oarbă; uneori e o voce, uneori sunt doar cuvinte și e trist.

E atât de grozav când ne vedem. Apoi e sumbru. Trebuie să lupt cu o forță mai puternică ca mine și pe care nu o pot convinge să facă armistițiu.

Darl, societatea această mă împiedică să vorbesc despre legătura aceasta, care altădată ar fi fost pură pasiune plus multe alte elemente. Mă împiedică să vorbesc la masă, afară, la farmacie, oriunde. Dar în gânduri încă n-a pătruns. Acolo ai un loc special. Acolo e libertate de expresie, acolo e bine pentru că acolo ești tu.

Te aştept doar pentru că suntem prieteni...

Mă şi imaginez îngheţând în vreo staţie aşteptând să-ţi aminteşti că trebuia să ne vedem
Te aştept doar pentru că suntem prieteni în cafeneaua în care mi-am jurat că nu mai calc
Sunt atât de multe versuri pe care le cunosc şi niciunul nu sună atât de convingător ca scuzele tale.
Îmi promiţi că nu mai faci şi te cred ca de fiecare dată.
Oricine ar fi fost în locul tău ar fi primit o mare ţeapă.

Şi acum? Ce o să se întâmple? O să dispari din nou?
Nu am idee cum ar trebui să mă port; nu ştiu ce-ţi place şi nici ce deteşti.
Sunt ca o matrioşca printre păpuşi de porţelan...

Ajung acasă şi devin aşa cum nu-mi place: temătoare şi posesivă...
Să sun, să aştept să mă suni? Dacă e ultima oară când ne vedem?

Care-i secretul oamenilor matinali?

Există această tipologie de oameni care iubesc dimineţile. Îi recunosți după zâmbetele largi și dorința de a împărtăși tot felul de lucruri oamenilor din jur. Îți spun tot felul de chestiuțe despre viața lor care poate ar fi interesante dacă nu ar fi acea oră în care creierul tău e la un nivel ridicol de jos. Și mai sunt și cei își dau cu părerea despre nu știu ce știre catastrofală de la radio sau TV. De ce aș vrea să știu de nu știu ce accident aviatic sau victimele din război la o oră în care nu pot scoate două vorbe care au sens?

Ce e mai trist este că această lume aparține oamenilor care au reușit să facă un pact cu acest monstru ce poartă numele dimineață. Ei fac regulile. Nu știu dacă îi admir sau dacă îi disprețuiesc. Cert este că nu-i înțeleg sub nicio formă. Ce e grozav la o dimineață rece în care trebuie să te îmbraci, să mănânci repede și să pleci cine știe unde? Poate ajută muzica de la radio, neîntreruptă de vocile gălăgioase ale multor prezentatori care au chef de vorbă. Ei sunt exemplul perfect de persoane matinale. Mă întreb dacă chiar preferă diminețile sau pur și simplu s-au obișnuit cu ideea că jobul lor presupune să vorbească mult la ore imposibile. Există totuși o situație în care diminețile nu sunt atât de rele, de fapt sunt chiar plăcute. Îmi plac diminețile de vară la mare. Dar nu cele în care te trezești special pentru asta, ci acelea în care nu ai dormit noaptea precedentă. E superb să te bucuri de liniștea aceea interioară în care ești doar tu și valurile, păsările. Bine, e și mai grozav dacă mai ești și în compania unor persoane care sunt pe aceeași lungime de undă cu tine. Adică oameni care înțeleg cât de mult nu-ți plac diminețile și nu te bat la cap cu tot felul de amănunte cretine.

Și totuși: Care e secretul oamenilor matinali? Și nu vorbesc de aceia care sunt forțați de imprejurimi să se trezească. Mă refer la persoanele care pur și simplu adoră diminețile. Adică cei care se trezesc devreme într-o zi în care nu trebuie să facă nimic important sau să ajungă undeva. Poate e cafeaua. Dar nu cred că e vorba doar de asta.(Plus că am cunoscut persoane care preferă diminețile, dar nu și cafeaua) Şi eu beau cafea, dar tot intru în toţi pereţii, dulapurile şi oamenii care se găsesc între mine şi scopul meu matinal. Și oricum la mine cafeaua își face efectul după cel puțin o oră. Îmi dau seama pentru că pe lângă trezire încep să am tot felul de idei pe care le încadrez în categoria „trebuia să notez asta undeva pentru că sună bine”. Mă dojenesc dacă nu le scriu. Dacă le scriu, peste câteva ore majoritatea mi se par stupide și le abandonez. De ajuns despre mine și cafea. Vreau să aflu care este secretul oamenilor matinali.

.

Nu știu cum să-ți spun, dar a murit

-Alo?
- Nu știu cum să-ți spun, dar a murit.
-Cine?
-Și ți-am zis că așa o să se întâmple. Dar tu nimic. În primele zile chiar am avut grijă să nu-i lipsească nimic, să fie fericită. Apoi am uitat de ea. Ce puteam să-i fac? Nu era ca pisica mea să miaune când îi e foame. Doar stătea acolo într-un colț și nu făcea nimic.
-Măi, cine a murit?
-Planta ta nenorocită, aia pe care mi-ai dat-o de ziua mea. Dacă-ți spun că și acum se uită la mine vestejită și mă acuză de neglijență, mă crezi?
-E doar o plantă...
-O plantă care mă scoate din minți chiar și după moarte. Poate totuși vine înapoi. Dar nu cred. N-am văzut vreodată o plantă mai încăpățănată...Alo...?(se întrerupe)

Sms: Ție chiar nu-ți pasă că a murit?
Sms 2: Știu că ești acolo
Sms 3: Tu chiar ești idiot. De ce mi-ai mai dat o plantă dacă nu te interesează ce se întâmplă cu ea? Răspuns sms: huh?

Numerologie personală pentru anul 2015

Anul 2015 are valoarea numerologică 8 după un calcul simplu: 2+0+1+5 = 8.
Cum afli numărul personal şi cum te influenţează acesta?

Să presupunem ca te-ai nascut pe 20 aprilie 1988. Se adună toate cifrele care se regasesc în data de naştere după cum urmează: 2+0 + 4 (luna aprilie este luna a 4-a) +1+9+8+8 = 32; 3+2 = 5. Numărul obţinut se adună cu 8 (numărul anului 2015).

Aşadar, 5+8 = 13; 1+3=4.

După cum ai observat, toate cifrele se adună până când ajungi la o singura cifră care va reprezenta numărul personal pentru anul 2015.

Numărul 1

Primul număr semnifică un nou început de fiecare dată când apare în viata noastră. În noul an totul se va concentra pe noutate, pe energie, pe urmărirea priorităţilor şi îndeplinirea scopurilor propuse la început de an. Se vor produce schimbări atât la nivel fizic cât şi la nivel mental, psihologic, iar acest lucru trebuie să te bucure pentru ca noile începuturi au mereu un aer prosapăt şi multă forţă pentru realizarea tuturor planurilor.

Pentru ca anul începe cu o energie debordantă, este posibil ca la inceput să apară mici probleme de concentrare, însa în momentul în care iţi pui ordine în gânduri, lucrurile vin de la sine şi intra pe fagaşul normal. Este în acelaşi timp anul noilor proiecte şi anul în care iţi stabileşti noi obiective îndrazneţe şi ambiţioase.

Numărul 2

Pentru tine, anul 2014 a fost unul încărcat atât cu lucruri placute cât şi cu lucruri mai putin plăcute. A fost un an energic, un an în care ai alergat mai mult decât de obiecei în căutarea unei stabilităţi care să te ajute să te linisteşti şi să mergi mai departe în linişte.

Anul 2015 iţi aduce tocmai aceste lucruri: linişte, stabilitate şi siguranţă pe toate planurile, în special pe plan profesional, unde ai reusit deja să ajungi acolo unde iţi doreai. Încerci în acelaşi timp să îţi dezvolţi latura mediatoare şi să îi înţelegi mai bine pe cei din jur, să îi ajuţi să depaşească anumite probleme, anumite stări, şi să îşi găsească liniştea interioară aşa cum ai reuşit tu să o faci. Incepi multe proiecte de suflet, multe proiecte ce par a fi foarte avantajoase şi mulţumitoare pentru spiritul tău.

Numărul 3

Noul an îţi aduce putere de muncă şi de concentrare pentru ca ai multe planuri în ceea ce priveşte cariera. Vrei să iţi creşti veniturile şi să dobândeşti independenţă financiară absolută, lucru care te va pune la treabă puţin mai mult decât de obicei.

Nimic din toate astea nu te deranjează pentru că optimismul este la cote maxime, interesul pentru noile domenii şi în primul rând pentru bunăstarea personală este la un nivel foarte ridicat, iar când faci ceva cu placere, este imposibil să dai greş. Îţi foloseşti din plin creativitatea şi imaginaţia reuşind astfel să îi impresionezi pe cei din jur, să îţi faci cât mai multe relaţii şi să iţi lărgeşti cercul de prieteni.

Sursa: Kudika
 Continuare aici pentru încă 6 numere

 

Dialog interior

Ieri blogul a împlinit 3 ani. M-am gândit să scriu ceva foarte special, dar nu-mi ieșea sub nicio formă. Azi după trezirea neobișnuită de la 7 dimineața, mi-am citit mail-urile și răspuns la urările de pe Facebook. Apoi am adormit din nou. Numai că somnul acesta a fost benefic. M-am trezit cu următoarea idee: „Ce-ar fi să fac un soi de interviu cu mine, să testez maieutica lui Socrate(să ajung în interiorul meu prin dialog). Și de atunci până când scriu am avut multe idei de întrebări și răspunsuri, dar cum nu le-am notat multe s-au pierdut. M-am gândit și vara aceasta de câteva ori la o inițiativă de acest fel. Am abandonat de fiecare dată, mi s-a părut că e un demers egocentric. În această zi însă cred că pot să fac din această postare ceva amuzant și autoironic. Așadar, să vedem întrebările și răspunsurile.

1. Î: Cum te simți azi 28 noiembrie 2014 când împlinești 22 de ani?

 R: Ciudat este că anul acesta n-am mai simțit frica aia care mă făcea să spun că am 17+ un număr și că mi-am acceptat oarecum vârsta. Această formulare am 17+3, 17+4, 17+5( acum) mă amuză foarte tare totuși.(pauză)  Nu-mi place acest număr 22. Nu-mi plac în general numerele pare, mi se par foarte serioase. Nu agreez acest număr și pentru că suma cifrelor este 4, iar 4 pentru mine a însemnat până acum numai ghinion. Voi vedea ce semnificație va avea de acum încolo, lucrurile se schimbă.

1. 1 Î. Cum ai observat această schimbare?

R. M-a ajutat foarte mult și faptul că am scris despre ce mi se întâmplă. Am putut observa mai ușor ce a rămas la fel și ce s-a schimbat. Ți-am mai spus că scrisul a avut mereu un efect terapeutic asupra mea. Am realizat că timpul și spațiul sunt extrem de importante în conturarea sinelui. De exemplu dacă citesc despre suferința din vara de când aveam 15 ani probabil o să râd. Atunci era chestiune serioasă. Acum e un fleac. Timpul și spațiul și-au spus cuvântul.

2. Î. Cum te vezi peste 5 ani?

R: Glumești, nu? De unde să știu asta? Cu siguranță mă văd mai bătrână(râde). Aș putea să-ți ofer un profil idealist cu subiectul cine aș vrea să fiu, dar cu siguranță ți-aș spune niște generalități doar ca să scap de întrebare. Știu într-o oarecare măsură cine aș vrea să nu fiu, dar asta n-o voi împărtăși cu tine.

3.Î. Care este cel mai mare paradox pe care l-ai observat în viața ta?

R. Faptul că primesc tot ce mi-am dorit atunci când deja nu mai vreau ce mi-am dorit. 

4. Î. Care e ultima carte pe care ai citit-o?

  

R. Știi că te salvează faptul că întrebarea e scrisă, nu? Nu am putea fi nicicând prieteni dacă mi-ai adresa această întrebare pe un anumit ton în viața reală. M-ai fi putut întreba eventual ce carte prefer. Apropo de oamenii care pun această întrebare. Cred că sunt foarte nefericiți. Încearcă prin tonul lor repezit să te pună în inferioritate. Pot colabora cu ei pe termen scurt, dar asta îmi provoacă mie o mare nefericire pentru că nu pot scăpa de gândul că mă aflu într-un spațiu nepotrivit. 

5. Î. Am văzut interesul pe care l-ai acordat modei în ultima vreme. Ce ținută te face să te simți cel mai mult „tu”?

R. În acest moment ador pijamalele. Și nu o spun pe un ton zeflemitor. Sunt extrem de comode și îmi plac pentru că sunt colorate și moi. În rest, o combinație dintre cizme până aproape de genunchi, dresuri și fustă sau rochie scurtă mă face să mă simt foarte eu. 

6.Î. Ce planuri ai pe termen scurt?

R. Mi-ar plăcea să ajung la acea stare de calm interior pe care o ating destul de rar din cauza agitației din interior. Mă mir faptul că aud deseori de la alți oameni că aș fi foarte calmă. De-ar vedea ce tumult e în interior, s-ar îngrozi. 

7. Î. La ce tipologie de oameni nu ai putea să renunți?

R. La cei care mă amuză, la cei care știu să povestească și la cei care știu lucruri pe care eu nu le știu. Cea mai ușoară formă de cunoaștere și memorare este să asculți un om pasionat de orice când vorbește despre ceea ce îi place foarte mult. Atunci chiar e bucurie reală, se vede în ochii: strălucesc.

8.Î. Un gând de încheiere?

R. De ce trebuie să existe un gând de încheiere. Ce siguranță poți avea că e ultima dată când facem asta?