Doamna doctor Negreanu are 84 de ani și am întâlnit-o azi alergând 5 kilometri la Maratonul Nisipului, organizat de Sana Sport. Am întrebat-o de ce a venit și mi-a spus că dorește să reprezinte această țară și mai ales profesia de doctor. N-a prea vorbit la început. Își vedea de drumul ei pe nisip și mai întreba din când în când cât mai este până la finnish. Mai mult a vorbit prietena ei de alergat, care se autointitulează Shakira și care se îmbracă noncomformist. Azi purta o pălărie, cizme de cauciuc cu steluțe și pantaloni din imitație de piele.

Doamna Negreanu este întruchiparea blândeții și a perseverenței. Mi-a vorbit despre cele două fete ale ei și despre nepoți. Mi-a povestit cât de greu i-a fost să devină doctor în condițiile în care este fiică de preot, iar regimul comunist a împiedicat-o să-și urmeze visul de când avea 5 ani, acela de a deveni doctor. A ajutat-o o persoană de care-mi vorbește cu mândrie, dar lucra mereu în ture de noapte pentru a se ascunde mai ușor.

I-am arătat zona în care am lucrat vara aceasta și mi-a spus că se bucură nespus că lucrez. Mi-a dat câteva ingrediente pentru a reuși ceea ce-ți propui și anume perseverență, ambiție și foarte multă muncă. M-a luat de mână și nu mi-a mai dat drumul până la final. Am făcut shimb de numere de telefon și ținem legătura pentru a o ajuta să se descurce atunci când va vizita Jurilovca, satul în care am copilărit.

Doamna Negreanu este un exemplu pentru mine și m-a emoționat teribil de mult povestea ei și mai ales m-a impresionat faptul că participă la maratoane de alergare de câțiva ani buni.

M-a invitat după 1 mai la Asociația de pensionari unde este voluntar și unde oferă sfaturi medicale bătrânilor ca ea. Mi-a spus „că trebuie să-i ajuți, trebuie să scrii despre ei, nu-i bagă nimeni în seama. Noi nu suntem interesanți pentru presă”. Am sunat-o dupa amiaza acesta și am vorbit puțin. Vom ține legătura cu siguranță și voi lua legătura și cu pensionarii ei dragi să văd ce pot face pentru ei. Nu am o fotografie cu doamna Negreanu și chiar am crezut că voi găsi pe Google, dar motorul de căutare îmi oferă numai nuditate, strălucire și puneri în scenă. Nu are loc de bâtrâni. Așadar, voi posta un tablou cu un bunic și o bunică, până îi voi întâlni din nou cu ea și-i voi face o fotografie...

Mesajul meu: aveți grijă de bătrâni, căci la ei este cheia înțelepciunii și cunoașterea anilor, interacționarea cu generații de oameni și regimuri politice îi fac deosebiți și trebuie apreciați.