marți, 21 aprilie 2015

Relații distructive? Nu mulțumesc.

Experiență în relații distructive? Cam de când am început să ies la întâlniri. Primul meu iubit era un adolescent amator de bere și de pericol. Nici ceilalți nu au fost mai departe. Așadar, am fost pe rând iubita accesoriu, iubita secretă, iubita obiect, una dintre iubite,iubita care așteaptă și tolerează, care speră că oferind multă iubire va primi și ea înapoi niște rămășițe... M-am uitat recent în oglindă după o ceartă recentă cu unul dintre ei. N-am văzut ființă mai urâtă în viața mea. Obișnuiam să fiu veselă... și optimistă. Cu tușul întins, plină de nervi și ură pe această tipologie de bărbați care se extinde pe minut ce trece. Cine e de vină? Femeile care tolerează asemenea tratamente neobișnuite. Atragem aceste comportamente. Dacă se ivesc persoane amabile și drăguțe care să ne scoată în parc și la cofetărie îi considerăm plictisitori. Pentru că binele e plictisitor.




Mă întrebam cum a intrat în memoria colectivă că o femeie este împlinită numai dacă se întâlnește cu un bărbat care o ignoră, n-o ascultă, n-o lasă să vorbească, care consideră că pasiunile lui sunt mai presus decât ale ei? Sau poate doriți mai bine să vă spun care au fost eroii mei bărbați din literatură. Poate așa veți vedea patternul. În primul rând îmi plăcea Heatcliff, știți cel din „La răscuce de vânturi” de Emily Bronte care după moartea iubitei sale Cathy s-a căsătorit cu o făptură pe care a chinuit-o enorm.Îl adoram pe Florentino Ariza din „Dragostea în vremea holerei” care nu a putut avea o singură femeie pe care o iubea deoarece tatăl ei a căsătorit-o cu un doctor. Așa că a devenit bogat și s-a culcat cu numai 622 de femei, doar atât. Toate acestea din dragoste pentru Fermina Daza care până la moartea soțului său i-a fost fidelă, adică 51 de ani. Mi-a mai plăcut și Dorian Gray care nu îmbătrânea decât în oglinda din casa sa. Un om rău, fustangiu, dar frumos. Mă mai uitam și la seriale, iar Chuck Bass din Gossip Girl era preferatul meu ca și atitudine. Îmi plăcea Ryan din The O. C. Având aceste referințe, cred că știți la ce fac aluzie. Modelele proaste din literatură, din seriale m-au adus în punctul în care să consider că e normal:

1.Să stai toată ziua în casă așteptând pe cineva care nu vorbește cinci minute cu tine;
2. Să aștepți trei ore la un concert 
3. Să nu răspundă la telefon vreun an așa 
4. Să te țină ascunsă de prietenii lui
5. Să-și dea cu părerea despre vestimentația ta 
6. Să te sune doar când are chef de sex 
7. Să nu ieșiți niciodată la o cafenea 
8. Să ieși tot timpul singură 
9. Să nu vorbească cu tine marți pentru că au apărut nu mai puțin de 6 seriale pe care trebuie să le vadă 
10. Să te lase cu prietenii lui și să se vadă cu o altă tipă 
11. Să spună ce ai voie să le spui și ce nu prietenilor lui
12. Să fie mai interesat de mașina lui decât de tine 
13. Să te ignore când s-a plictisit.



Pentru că da, asta fac acești bărbați trec mai departe fără să anunțe, fără să-ți spună adevărul ca să știi în ce stadiu te afli. Și nu am o problemă generală cu bărbații pe care îi consider complementari. Am una cu această categorie de bărbați care calcă pe cadavre pentru a obține o relație distructivă cu tine; ca mai apoi să se laude prietenilor că uite cât de urâtă și neîngrijită a ajuns asta. Când umbla cu mine era fotomodel. Ar trebui să ne punem niște semne de întrebare, să ignorăm genul acesta de bărbați, căci ignoranța, după cum știm doare cel mai tare. O zi frumoasă vă doresc și să alegeți înțelept. Mai bine singure decât cu așa specimene. 


miercuri, 15 aprilie 2015

Aș citi o carte pe spatele căreia scrie acest text

Doamnă, 

Spuneați în mail că îmi doriți să ajung ca dumneavoastră. Acum întrebarea mea firească este de ce considerați că vreau să fiu lipsită de empatie și orice fel de calități umane? Spuneați ceva despre iubire, cum că este totul și că trebuie dăruită unei singure persoane. Aș dori să vă contrazic. Da, am o viață plină, sunt activă sexual, mă dăruiesc unei singure persoane, iubesc dependent tot pe una singură. În momentul acesta văd trei persoane care îndeplinesc condițiile unei relații de durată cu mine, treisprezece care ar putea primi note de trecere. Posibilități? Infinite. Și totuși iubesc mult mai multe persoane; iubesc oamenii care zâmbesc pe stradă indiferent de motiv, care spun cele trei formule magice: te rog, mulțumesc și te iubesc, cei care apreciază alți oameni și le recunosc calitățile, cei care fac lucruri din pură pasiune, cei care dansează, cei care vibrează în același sens cu mine... Dar pe dumneavoastră nu pot să vă iubesc pentru că nu pot iubi un om care vibrează atât de jos. Aș putea să vă rog să vă urcați vibrația, căci eu nu concep să mi-o cobor. 

luni, 13 aprilie 2015

Cum ajungi celebru pe bloguri obscure

Se ia una bucată postare pe Linkedin, inofensivă după opinia mea, un anunț și se transformă într-o polemică privind taxele și impozitele. 
Apoi un profesor minunat de la Universitatea de la București scrie o postare pe blogul lui care în momentul acesta are 41 e vizualizări; pardon 39 că două i le-am făcut eu. Adică să ne înțelegem; și eu cu blogul de modă care e no name facem mai multe vizualizări pentru postări banale. Să dau și linkul, să îl ajutăm pe bietul blogger să strângă 100 de vizualizări cu ajutorul prietenilor care-mi citesc blogul.


Restul e can can. Bonne journee!

vineri, 3 aprilie 2015

Eclipsa totală de lună din 4 aprilie 2015

În data de 4 aprilie Uranus și Soarele se vor afla în Berbec, Jupiter în Leu, iar Saturn în Săgetător sau așa numita - Triada de Foc ce simbolizează energia renașterii, curățirii și conectării cu interiorul tău. 

În perioada Eclipsei Totale de Lună Roșie in Balanță, energia focului se va amplifica. Acesta este un timp al perfecționării și al reinvetării. Este un timp al iubirii și a păcii interioare.
Acest fenomen astrologic este considerat a fi poarta către Iubire și Unitate. În această perioada, orice iți cauzează durere și suferintă, are nevoie de un singur raspuns și acesta este iubirea. Oferă-ți ție însuți mai multă iubire și atenție, oferă celor din jurul tău apreciere, înțelegere și compasiune. Auto-acceptarea tuturor modurilor cum se manifestă personalitatea noastră este primul pas catre mai bine. (Garbo)

"Eclipsa de Lună de sâmbătă nu se va vedea din România. Ea începe practic la ora 12.00, ora României, şi se termină la ora 18.00. Iar maximul este la ora 15.00. Adică Luna intră în umbra Pământului în timpul zilei. Dar, când este Lună Plină - atunci se produc eclipsele de Lună -, Luna este în partea opusă Soarelui şi, dacă ai Soarele pe cer, nu ai Luna pe cer. E clar, dacă se întâmplă la orele de zi, fiind Soarele pe cer, nu este Luna. Şi nu o să se vadă de la noi", a explicat cercetătorul Adrian Sonka, de la Observatorul Astronomic "Amiral Vasile Urseanu" din Bucureşti.
"Chiar dacă o pierdem pe asta, o să avem o eclipsă pe care o să o vedem de la noi, pe 28 septembrie. În noaptea de 27 spre 28 septembrie se va produce o eclipsă totală de Lună, care se va vedea de la noi. Va începe la ora 03.00, se va termina la 08.00 şi va avea maximul la ora 06.00", a mai spus Sonka. (Mediafax)


duminică, 22 martie 2015

Eşti aproape perfectă, dar totuşi nu te iubesc

Draga mea,

Eşti o pată de culoare, ești amuzantă, imi curgi prin vene și totuși nu te vreau lângă mine. Vreau să mă gândesc la tine ca la ceva ideal. Ești aproape perfectă, am încă urme de tine pe corpul meu mânjit cu clor de la piscină. Știu că nu poți trăi fără mine și știu că totul se va schimba. Știu că vei pleca într-o dimineață fără să bem cafea, fără să ne luăm un sandviș cu bacon, fără să ne luăm la revedere, fără instrucțiuni post break up. 
Și va fi întuneric, va fi tristețe, va fi haos.
Haos în minte, haos în inimioarele noastre fragile care nu înțeleg de ce s-a produs ruptura.




Ești aproape perfectă și totuși nu te iubesc. Nu mai e la fel ca în ziua aceea când totul părea atât de bine regizat. Tu te mulai pe temperamentul meu coleric și pe trupul meu alunecos. Eu îți admiram trupul sculptat de valuri nenumărate. Ia-mă în brațe e ultima zi și amândoi știm că mâine vom fi necunoscuți. Vom trece unul pe lângă altul fără să ne recunoaștem, fără să avem vreo trăire...Ești aproape perfectă, dar totuși nu te iubesc...

vineri, 27 februarie 2015

Scrisori către iubitul meu

Ahm...societatea aceasta ne distruge. Ne spune când ar trebui să învăţăm, să copilărim, să ne distrăm, să muncim, să iubim, să mergem în vacanţă, să celebrăm, să fim tristi, veseli, serioşi. Ne spune şi la ce interval să sunăm ca să nu fim ridicoli, să nu i se urce la cap cuiva, ceva, cumva.
Azi puneam la cale un plan stupid să nu răspund la nimic, să mă dau ocupată pentru o săptămână doar ca să simţi tu nenorocirea, doar ca să vezi cât de teribil e. M-am bucurat când am reuşit să rezist o vreme şi după m-am gândit cât de înţelept e să fac asta şi mi-a dat cu virgulă. Apoi m-am pus în locul tău și după m-am gândit că nu doresc nimănui așa ceva cu atât mai puțin ție care ești de departe persoana care rezonează cu mine pe toate planurile.

Societatea asta e otrăvitoare. Mă împiedică să îi exprim emoțiile când vreau, cum și unde vreau. Altădată ne-am fi văzut face to face, acum sunt intermediată de niște taste pe care nu le văd bine în lumina aceasta oarbă; uneori e o voce, uneori sunt doar cuvinte și e trist.

E atât de grozav când ne vedem. Apoi e sumbru. Trebuie să lupt cu o forță mai puternică ca mine și pe care nu o pot convinge să facă armistițiu.

Darl, societatea această mă împiedică să vorbesc despre legătura aceasta, care altădată ar fi fost pură pasiune plus multe alte elemente. Mă împiedică să vorbesc la masă, afară, la farmacie, oriunde. Dar în gânduri încă n-a pătruns. Acolo ai un loc special. Acolo e libertate de expresie, acolo e bine pentru că acolo ești tu.




miercuri, 25 februarie 2015

Te aştept doar pentru că suntem prieteni...

Mă şi imaginez îngheţând în vreo staţie aşteptând să-ţi aminteşti că trebuia să ne vedem
Te aştept doar pentru că suntem prieteni în cafeneaua în care mi-am jurat că nu mai calc
Sunt atât de multe versuri pe care le cunosc şi niciunul nu sună atât de convingător ca scuzele tale.
Îmi promiţi că nu mai faci şi te cred ca de fiecare dată.
Oricine ar fi fost în locul tău ar fi primit o mare ţeapă.

Şi acum? Ce o să se întâmple? O să dispari din nou?
Nu am idee cum ar trebui să mă port; nu ştiu ce-ţi place şi nici ce deteşti.
Sunt ca o matrioşca printre păpuşi de porţelan...

Ajung acasă şi devin aşa cum nu-mi place: temătoare şi posesivă...
Să sun, să aştept să mă suni? Dacă e ultima oară când ne vedem?