Machiaj roz pentru că nu sunt în Vamă de 1 mai

N-am mai plecat în Vamă. Stau în pat ca o tristă și m-am trezit foarte târziu. În ultima perioadă îmi încalc cam des tradițiile.

Planuri pentru seară? Ies un pic afară să-mi iau budincă și chestii, poate ies un pic prin Mamaia să-mi iau o înghețată Corso cu sorbet de zmeură și caramel. Sigur ies în Heaven`s Hell la seara fetelor. M-am cam săturat de oamenii care nu-și respectă promisiunile. Și ce dacă nu vin cu mine la concertul Kumm din Doors din 9 mai? Merg singură, asta dacă fac rost de bani și cum arată situația acum e un pic cam greuț.

Hm, port niște blugi lălâi care nu arată bine pe nimeni. Ei îi numesc blugi de Vamă pentru că sunt anti murdărie.

M-am machiat cu roz ca să înseninez ziua asta în care nici n-am dorit să mă trezesc. Nu prea am pentru ce. E tristuț. Acum trebuia să fiu în Vama Veche să vorbesc cu lumea, să-mi caut cercei originali și ochelari. Să mi se facă foame și să întreb unde pot găsi cel mai bun sandviș din zonă, să dansez pe plaja de la Stuf, să îngheț, să văd răsăritul cu niște necunoscuți, să mă duc la un foc de tabără, să-l sorb din priviri pe chitarist, am o obsesie pentru ei, să-mi beau cafeaua la Stuf, să mănânc o ciorbă ardelenească în locul ală unde se cântă și se mănâncă.

Făt Frumos se întoarce cu marea-n suflet și cu scoica sa

Făt Frumos  se întoarce cu marea-n suflet și cu scoica sa la poarta palatului de cleștar și bate fericit la ușa aurită. Dar nu-i răspunde nimeni. După ce au scăpat de necazul cu Spânul și a uitat de idila acestuia cu Ileana Cosânzeana au trăit cei doi fericiți o vreme până când Făt Frumos s-a dus să caute tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Și-a pregătit calul care zbura bineînțeles ca gândul și ca vântul și-a luat cardul ca să nu mai care merinde și-a luat blugii, și-a vândut casetofonul și a a lăsat un bilet în bucătăria regală.

„Dragă Ilenuță,

M-am plictisit și cred că e timpul să luăm o pauză. Suntem căsătoriți de mai bine de 500 de ani, m-am săturat să fiu nemuritor, mi-e silă să-ți văd fața în fiecare zi. Nu te mai aranjezi, nu te mai îmbraci în rochii, te-ai lenevit și în plus te-am rugat frumos să-mi speli blugii ăia, dar tu...În fine vine 1 mai și sunt la Vama Veche, fără tine. Dar să știi că iarna tu ești marea mea. Semnat: Făt Frumos”

În fine au trecut două, au trecut trei luni, au trecut 9. Făt Frumos s-a săturat să mănânce pizza și shaorma comunistă în Vama Veche, s-a plictisit de muzică, nu-i mai plăcea să se trezească beat pe plajă înconjurat de rockerițe și s-a gândit să vină acasă. De abia și-a găsit calul care umbla drogat mai tot timpul și se obișnuise să bea suc de portocale roșii la o cafenea în apropiere de Stuf. După ce s-a dezmeticit calul și Făt Frumos au plecat în zbor spre Ileana Cosânzeana care nu era de găsit.

A intrat Făt Frumos în casă, a găsit cheia sub o floare de ghiveci și a fost surprins să vadă mizeria din palat. S-a învârtit, s-a răsucit Ileana nu era nicăieri. A ajuns în dormitor și a observat că lucrurile ei lipsesc. Pe pat îi lăsase un bilet:

„Dragă Făt Frumos,

Știu ce ai făcut în Vamă și la mine nu merge cu ce se întâmplă în Vamă rămâne în Vamă. Sunt la Spa în Spania că e mai cald. Au cafea bună aici. Sunt și eu la plajă. Știu că o să saturi de junk food și o să te întorci într-o zi. Sunt însărcinată cu un francez și vreau să divorțăm. Stai liniștit. M-am ocupat eu de tot. Trebuie doar să semnezi actele. Poți să rămâi cu palat și cal, o să vin să-mi iau florile că sunt de la împărăția lu tătâne meu. Sunt bine. Sunt de acord cu tine, avem nevoie de o pauză. Mai ales acum că o să am un copil. Când se naște poți să-l vizitezi. I-am povestit despre tine. Nu pare încântat totuși. Dă din piciorușe și mă lovește când îi spun lucruri frumoase despre tine. Cred că și el știe că mint și că ești cam bădăran. Mă rog. Să ai o viață fericită. Ileana”.