Numerologie personală pentru anul 2015

Anul 2015 are valoarea numerologică 8 după un calcul simplu: 2+0+1+5 = 8.
Cum afli numărul personal şi cum te influenţează acesta?

Să presupunem ca te-ai nascut pe 20 aprilie 1988. Se adună toate cifrele care se regasesc în data de naştere după cum urmează: 2+0 + 4 (luna aprilie este luna a 4-a) +1+9+8+8 = 32; 3+2 = 5. Numărul obţinut se adună cu 8 (numărul anului 2015).

Aşadar, 5+8 = 13; 1+3=4.

După cum ai observat, toate cifrele se adună până când ajungi la o singura cifră care va reprezenta numărul personal pentru anul 2015.

Numărul 1

Primul număr semnifică un nou început de fiecare dată când apare în viata noastră. În noul an totul se va concentra pe noutate, pe energie, pe urmărirea priorităţilor şi îndeplinirea scopurilor propuse la început de an. Se vor produce schimbări atât la nivel fizic cât şi la nivel mental, psihologic, iar acest lucru trebuie să te bucure pentru ca noile începuturi au mereu un aer prosapăt şi multă forţă pentru realizarea tuturor planurilor.

Pentru ca anul începe cu o energie debordantă, este posibil ca la inceput să apară mici probleme de concentrare, însa în momentul în care iţi pui ordine în gânduri, lucrurile vin de la sine şi intra pe fagaşul normal. Este în acelaşi timp anul noilor proiecte şi anul în care iţi stabileşti noi obiective îndrazneţe şi ambiţioase.

Numărul 2

Pentru tine, anul 2014 a fost unul încărcat atât cu lucruri placute cât şi cu lucruri mai putin plăcute. A fost un an energic, un an în care ai alergat mai mult decât de obiecei în căutarea unei stabilităţi care să te ajute să te linisteşti şi să mergi mai departe în linişte.

Anul 2015 iţi aduce tocmai aceste lucruri: linişte, stabilitate şi siguranţă pe toate planurile, în special pe plan profesional, unde ai reusit deja să ajungi acolo unde iţi doreai. Încerci în acelaşi timp să îţi dezvolţi latura mediatoare şi să îi înţelegi mai bine pe cei din jur, să îi ajuţi să depaşească anumite probleme, anumite stări, şi să îşi găsească liniştea interioară aşa cum ai reuşit tu să o faci. Incepi multe proiecte de suflet, multe proiecte ce par a fi foarte avantajoase şi mulţumitoare pentru spiritul tău.

Numărul 3

Noul an îţi aduce putere de muncă şi de concentrare pentru ca ai multe planuri în ceea ce priveşte cariera. Vrei să iţi creşti veniturile şi să dobândeşti independenţă financiară absolută, lucru care te va pune la treabă puţin mai mult decât de obicei.

Nimic din toate astea nu te deranjează pentru că optimismul este la cote maxime, interesul pentru noile domenii şi în primul rând pentru bunăstarea personală este la un nivel foarte ridicat, iar când faci ceva cu placere, este imposibil să dai greş. Îţi foloseşti din plin creativitatea şi imaginaţia reuşind astfel să îi impresionezi pe cei din jur, să îţi faci cât mai multe relaţii şi să iţi lărgeşti cercul de prieteni.

Sursa: Kudika
 Continuare aici pentru încă 6 numere

 

Dialog interior

Ieri blogul a împlinit 3 ani. M-am gândit să scriu ceva foarte special, dar nu-mi ieșea sub nicio formă. Azi după trezirea neobișnuită de la 7 dimineața, mi-am citit mail-urile și răspuns la urările de pe Facebook. Apoi am adormit din nou. Numai că somnul acesta a fost benefic. M-am trezit cu următoarea idee: „Ce-ar fi să fac un soi de interviu cu mine, să testez maieutica lui Socrate(să ajung în interiorul meu prin dialog). Și de atunci până când scriu am avut multe idei de întrebări și răspunsuri, dar cum nu le-am notat multe s-au pierdut. M-am gândit și vara aceasta de câteva ori la o inițiativă de acest fel. Am abandonat de fiecare dată, mi s-a părut că e un demers egocentric. În această zi însă cred că pot să fac din această postare ceva amuzant și autoironic. Așadar, să vedem întrebările și răspunsurile.

1. Î: Cum te simți azi 28 noiembrie 2014 când împlinești 22 de ani?

 R: Ciudat este că anul acesta n-am mai simțit frica aia care mă făcea să spun că am 17+ un număr și că mi-am acceptat oarecum vârsta. Această formulare am 17+3, 17+4, 17+5( acum) mă amuză foarte tare totuși.(pauză)  Nu-mi place acest număr 22. Nu-mi plac în general numerele pare, mi se par foarte serioase. Nu agreez acest număr și pentru că suma cifrelor este 4, iar 4 pentru mine a însemnat până acum numai ghinion. Voi vedea ce semnificație va avea de acum încolo, lucrurile se schimbă.

1. 1 Î. Cum ai observat această schimbare?

R. M-a ajutat foarte mult și faptul că am scris despre ce mi se întâmplă. Am putut observa mai ușor ce a rămas la fel și ce s-a schimbat. Ți-am mai spus că scrisul a avut mereu un efect terapeutic asupra mea. Am realizat că timpul și spațiul sunt extrem de importante în conturarea sinelui. De exemplu dacă citesc despre suferința din vara de când aveam 15 ani probabil o să râd. Atunci era chestiune serioasă. Acum e un fleac. Timpul și spațiul și-au spus cuvântul.

2. Î. Cum te vezi peste 5 ani?

R: Glumești, nu? De unde să știu asta? Cu siguranță mă văd mai bătrână(râde). Aș putea să-ți ofer un profil idealist cu subiectul cine aș vrea să fiu, dar cu siguranță ți-aș spune niște generalități doar ca să scap de întrebare. Știu într-o oarecare măsură cine aș vrea să nu fiu, dar asta n-o voi împărtăși cu tine.

3.Î. Care este cel mai mare paradox pe care l-ai observat în viața ta?

R. Faptul că primesc tot ce mi-am dorit atunci când deja nu mai vreau ce mi-am dorit. 

4. Î. Care e ultima carte pe care ai citit-o?

  

R. Știi că te salvează faptul că întrebarea e scrisă, nu? Nu am putea fi nicicând prieteni dacă mi-ai adresa această întrebare pe un anumit ton în viața reală. M-ai fi putut întreba eventual ce carte prefer. Apropo de oamenii care pun această întrebare. Cred că sunt foarte nefericiți. Încearcă prin tonul lor repezit să te pună în inferioritate. Pot colabora cu ei pe termen scurt, dar asta îmi provoacă mie o mare nefericire pentru că nu pot scăpa de gândul că mă aflu într-un spațiu nepotrivit. 

5. Î. Am văzut interesul pe care l-ai acordat modei în ultima vreme. Ce ținută te face să te simți cel mai mult „tu”?

R. În acest moment ador pijamalele. Și nu o spun pe un ton zeflemitor. Sunt extrem de comode și îmi plac pentru că sunt colorate și moi. În rest, o combinație dintre cizme până aproape de genunchi, dresuri și fustă sau rochie scurtă mă face să mă simt foarte eu. 

6.Î. Ce planuri ai pe termen scurt?

R. Mi-ar plăcea să ajung la acea stare de calm interior pe care o ating destul de rar din cauza agitației din interior. Mă mir faptul că aud deseori de la alți oameni că aș fi foarte calmă. De-ar vedea ce tumult e în interior, s-ar îngrozi. 

7. Î. La ce tipologie de oameni nu ai putea să renunți?

R. La cei care mă amuză, la cei care știu să povestească și la cei care știu lucruri pe care eu nu le știu. Cea mai ușoară formă de cunoaștere și memorare este să asculți un om pasionat de orice când vorbește despre ceea ce îi place foarte mult. Atunci chiar e bucurie reală, se vede în ochii: strălucesc.

8.Î. Un gând de încheiere?

R. De ce trebuie să existe un gând de încheiere. Ce siguranță poți avea că e ultima dată când facem asta?

Răspuns la comentarii

Dragă Anonim,

Cred că știu cine sunteți sau cred că v-am „ghicit”, dacă preferați în acest fel. Cred că știu și cine este IMM, care a comentat la o postare pe o temă filosofică și la o poezie, unde m-a corectat. Atunci am bănuit pe altcineva, dar comparând stilul de scris cred că este vorba de aceeași persoană. 

Tot căutam un subiect, o frântură de idee despre care să scriu și care să-mi placă foarte mult pentru a ține acest blog în viață și prin el să mă asigur că și eu funcționez normal, orice ar însemna normal. Azi am intrat întâmplător la comentarii și am văzut câteva noi. Cred că nu sunt obișnuită cu oameni care reacționează foarte des pe blog și atunci pierd din vedere că trebuie să verific din când în când această secțiune. Două dintre ele aveau același stil de scris, cred că și al treilea e scris de aceeași persoană, dar nu știu sigur. Recunosc, am plâns când le-am citit pentru că ați atins un punct sensibil: lectura. Mi-am dat seama că trebuie să mă adun ca să încerc să dau un răspuns persoanei care a reușit să-mi „tulbure” ziua. Nu știam că ați fost pe la Juri, nici nu aveam cum, am pierdut numărul dumneavoastră de telefon odată cu un telefon alb. Dar să știti că l-am recuperat cumva și v-am sunat în aprilie să vă urez la mulți ani. Nu știu ce s-a întâmplat, cred că v-ați schimbat numărul de telefon căci mi-a răspuns o voce diferită, care părea fericită de entuziasmul meu, dar mi-a spus că e o greșeală. 

Hm, ce mai citesc? Păi(știu că „adorați”acest cuvânt), sau poate ar trebui să încep cu „deci”?:)) Nu prea citesc cărți, sau cel puțin nu reușesc să le termin, frunzăresc din când în când câte ceva, dar renunț destul de repede. Am citit un articol despre generația care nu se poate concentra mai mult de trei minute. Cred că mă regăsesc. Nu prea mai am răbdare să citesc. Citesc articole și postări pe bloguri. Am citit recent „Fetele bune ajung în rai, fetele rele ajung unde vor” la recomandarea mamei. Am citit-o pe toată, mai mult din curiozitate, a trezit un soi de revolta în interiorul meu și pentru acea stare negativă pe care mi-a produs-o nu vorbesc despre ea. Am citit vara asta Metamorfoza lui Kafka și mi s-a părut o scriitură sensibilă. Și am mai citit o carte „Semnificația datei tale de naștere” tot prin vară. Este bazată pe un sistem chinezesc de interpretare din care am aflat că mă pot împlini doar ajutându-i pe alții. Îmi place să-i ajut dacă pot, dar nu-i pot lăsa să se apropie prea mult. Nu vreau să se apropie prea mult. Am citit lucruri legate de publicitate, neurologie și nu mai știu, tot felul de articole.

P. S Câteodată și eu simt lipsa unei persoane ca dvs. în mica mea existență. Ați reușit să prevedeți ce se va întâmpla dacă fac o anumită alegere. Ați avut dreptate și mi-aș fi dorit să nu aveți.

Soluțiile sunt la o aruncătură de băț

Soluțiile sunt întodeauna atât de aproape de noi, dar de cele mai multe ori pretindem că nu le vedem. Spre exemplu azi  am găsit soluția pentru o problemă pe care o am de multă vreme sfătuind pe cineva care e în  aceeași situație. Mi-am adus aminte de un articol pe care l-am citit acum ceva timp care spunea că trebuie să ne privim problemele din perspectiva altcuiva pentru a evita subiectivitatea. Toți suntem experți în problemele altora, dar când întâmpinăm aceleași obstacole ne plafonăm. 

 Avem tendința de a rămâne în situații care nu ne fac bine doar pentru că ne e frică de nou sau considerăm că nu suntem capabili să construim ceva mai bun pentru noi. Și este o idee eronată. Pentru că am observat că oamenii beneficiază de resurse infinite de energie și pot rezolva orice problemă existentă.

„Animăluțele” lu` Mamaia

Aș minți dacă aș spune că nu-mi place în Mamaia. Atașamentul e de ordin psihologic mai mult dat fiind că am lucrat trei veri aici. Îmi place că au toate tipurile de înghețată, suc cu gheață, pălarii cu niște chestiuțe foarte bune care se mănâncă, cercei, căni, sutiene și câte și mai câte. Au început să-mi placă până și afișele publicitare pe care într-un alt loc le-aș găsi dizgrațioase având în vedere că iubesc publicitatea. Pot spune că aștept cu nerăbdare ziua de sâmbătă ca să văd carele alegorice, ceea ce e și mai bizar mai ales pentru că anul trecut mi se păreau prea sclipicioase și glamour pentru gusturile mele.

Există niște specimene de oameni la Mamaia pe care anul trecut i-am denumit animăluțe. Aceștia se caracterizează prin haine multicolore și sclipicioase,  limbaj vulgar, care apare în tot felul de situații: că de ce nu vine ciorba mai repede, că de ce îmi ceri bani ca să fac poze, că de ce și de ce. 

Astăzi am identificat la plajă această categorie de oameni. Am plecat la plajă pentru că n-am reușit să ajung foarte des anul acesta și pentru că simțeam nevoia de liniște. Numai că liniștea de unde s-o iei când nu e? Erau niște domni care vorbeau despre relațiile cu mamele lor care sunt dezastruoase, despre relațiile cu prietenele lor, despre dependența lor de Facebook atât de tare că răsuna toată plaja. Așa că je gură mare i-am rugat să vorbească mai încet. Și ce să vezi? Domnișoară ai toată plaja la dispoziție, poți să te muți foarte ușor. Foarte corect, probabil nici nu m-aș fi pus acolo dacă aș fi știut că timp de o oră voi avea senzația că sunt la un reality show idiot, dar n-am fost inspirată. Unul dintre domni a spus că de n-aș fi fost fată mi-aș fi luat vreo două pentru îndrăzneala de a le reproșa că vorbesc prea tare. Dacă i-aș fi văzut mai răsăriți la minte le-aș fi spus că libertatea unui om s termină atunci când intră pe teritoriul unei alte persoane. Dar să am pretenția oare ca aceste două animăluțe să citească Mill? Știu că nu o să mă-njure nimeni dintre aceste creaturi având în vedere că ei nu citesc nici eticheta de la bere, da` să mai citească bloguri, cărți, site-uri serioase de știri.

Există și un fenomen destul de nou, unde animăluțele sunt camuflate în cele mai prețioase costume. Nu te-ai gândi nicicând că o doamnă cu o poșetă, o coafură, niște unghii și o rochie ca ei știe atât de multe înjurături. E de ajuns să spui ceva care nu-i convine că-ți va demonstra imediat că e o doamnă în p... mea ca în scurtmetraj, nu în melodie de unde știe toată lumea această replică.
Încă mai sper că odată cu vara vor pleca și acești minunați din Constanța.( și da știu că datorită lor îmi iau salariul, dar i-aș prefera puțin mai diplomați). Măcar știu un lucru constănțenii nu sunt mari consumatori de produse culturale, adică dacă ești artist foarte greu își vei vinde toate biletele în acest oraș dar totuși  este pe drumul cel bun.

Chestiuni observate şi gândite în drum spre autogară

Pedeapsa la moarte nu a fost abolită în România, dar o primesc numai proştii smeckeraşi care circulă cu viteza luminii pe şosele sau cei ultragrăbiţi să ajungă la muncă, întâlniri diverse etc. S-ar putea ca singurul loc în care pot ajunge să fie la spital sau în rai depinde de situație. Iar aștia de spun ei că muncesc și nu-și permit să întârzie, oare pentru ce muncesc? Să plătească înmormântări și pomeni la care cei prezenți o să mănânce ca brontozaurii și o să spună ce om bun a fost decedatul, sau cum?

Unii sunt „dietiști” de profesie, doar că uneori spun lucruri trăsnite? Eh și ce dacă mănânc mici cu bere, desert, iar grătar de pui și iar desert. Lasă mă că mănânc mâine mere. Poate că merele ajută la slăbit dar două kilograme de mere rămân tot două kilograme de mere. Oare de ce nu slăbesc săracele ființe?

Mă întorceam cu ditai bagajul și mâncam prune în speranța că o să mai scadă în greutate. Dar ce să vezi, rămânea la fel de greu. Adică nu e ca atunci când auzi la radio că roșiile sunt doar 3 lei kilogramul, doar azi la supermarket. Iei 2 roșii și cântarul își spune un kil și zici lasă mă că tre` să pape și ală care le-a cules, ala care a pus roșia mare pe panou, ală care le-a vândut și revândut și ală cu vocea de la radio că așa e drăguț...Pana aceea trebuie să fiu la muncă. Pa pa.

Gânduri înainte de absolvire

E mâine și am același sindrom ca înainte de ziua mea. Îmi vine să stau în pijamale și să dorm. Mă gândesc că va fi emoționant de aceea voi fi cel mai probabil sedată ca să nu plâng. Nu de alta dar se chinuie Diana să-mi facă machiajul. 

Cred că va veni și deda. A plâns și la majoratul meu. Nu înțeleg de ce. Era la fel și atunci. Nicio perspectivă, niciun plan. Îmi doream să merg la facultate. Credeam că va fi amuzant. Și mi-au plăcut zilele din anul I la cămin, am avut posibilitatea să merg în Franța, am făcut internshipul acela la Mare Nostrum; cel mai fain mediu de lucru pe care l-am întâlnit.

Nu va fi nimic diferit, voi purta o rochie galbenă, vor fi ai mei, dar cele două persoane care contează foarte tare pentru mine nu vor ajunge din lipsă de timp sau ceva. F..k odată e chestia asta și mi se întâmplă de fiecare dată la fel. Ori se trezește un minunat să-mi strice evenimentele importante din viață, ori nu sunt acolo să-mi spună: o să fie amuzant, o să vezi. Oare ce o să fie funny? Faptul că va trebui să mă mut la alt cămin, asta dacă primesc loc, că mă trezesc șomeră și fără perspectivă? E iulie. Joburile se găsesc în iunie. Încă un motiv să cred că școala mai mult îți pune piedici decât te ajută. Și îmi place să cunosc lucruri. Dar în alt fel...Mi-ar plăcea să mă plimb cu oameni care știu multe lucruri și să mi le povestească; să-mi spună de exemplu „Hai să-ți spun despre atomi că tot o dai tu în bară cu lucrușoare care țin de chimie. O să fie fascinant”. Am avut o astfel de persoană la un moment dat în viața mea, dar era din categoria celor care-mi strică evenimentele. 

Trebuie să pun la punct filmulețul. Eram sigură că-l voi termina azi. Întodeauana fac lucrurile pe ultima sută de metri. Mi se pare interesant.

Au trecut ani și îmi dau seama că-mi plac aceleași lucruri: petrecerile simple la unul dintre noi acasă, conversațiile, zmeura, sms-urile neortodoxe, vocea crețului etc.

E trist. Înainte îmi permiteam să visez, să fiu o vizionară, să fiu originală, altfel. Acum văd că nu mai am curajul să spun ce vreau să fac pentru că oamenii din jurul meu au impresia că greșesc(își dau seama peste câteva luni că soluțiile mele sunt bune).

Am rămas la fel: haotică, nebună. Oamenilor le e greu să se apropie, dar le e și mai greu să renunțe la mine la final, provoc un soi de dependență. Sunt una dintre puținele persoane pe care le cunosc și care a rămas naturală. Nu-mi pasă dacă supăr pe cineva. Spun exact ce gândesc, doar că acum am învățat să fiu un pic diplomată...

Acum mă chinui să mă adun să merg la Adivin să-mi iau o ciorbă de văcuță. Sunt mahmură...