De ce să le dăm o șansă creativilor?

   1. Creativii sunt cei care găsesc soluții atunci când cognitivii nu știu să rezolve o problemă.
   2. Ei cred că nimic nu e imposibil.
   3. Se mobilizează mai greu, dar atunci când apare ceva neprevăzut, ei sunt cei care știu ce să facă să iasă bine.
   4. Pot lucra și noaptea, ceea ce-i scutește pe cognitivi să piardă timpul în care ar putea dormi.
   5. Au multe idei și da, pot fi și idioți uneori.

    Cum determini un creativ să fie responsabil?
    Ei bine, el nu trebuie să știe ceea ce încerci să faci. Nu-i face morală pentru lucrurile pe care nu le-a rezolvat la timp și nici pentru persoanele pe care le-a rănit. Adu-l în situația în care să-și dea seama singur că ceilalți au de suferit de pe urma neglijențelor lui. Pentru că este sensibil va încerca să lucreze mai mult pentru a nu-i pune pe colegi în situații dificile.

                                                                                                     Noapte bună!

   5 iunie: Creativii nu sunt lăsați să vină cu idei inovative pentru că nu sunt folositori într-o societate bazată pe reguli (pe supunere). Vă implor să nu renunțați la a mai fi creativi chiar și în situația asta!

Nici un om nu e o insulă...(John Donne)

...ci o peninsulă. (Amos Oz). Prelungirea acestui motto mi-a dat posibilitatea să fiu într-un final de acord cu el. Aplicație în liceu: Comentați semnificația următoarei sintagme : „ Nici un om nu e o insulă”. Ce durere de cap , ce complicație! 7 minute, bineînțeles.Zâmbesc. Evident că am doar 7 minute la dispoziție, e o regulă nescrisă. Ba este, îmi spun.Nu mă interesează ceilalți, sunt o insulă. Nu vreau să am contacte cu ceilalți - cu atât mai mult sunt una. Astăzi, urmărind interacțiunea dintre Amos Oz(scriitor) și Liiceanu zâmbesc din nou. Nu am nevoie de atât de multe minute (7) să-mi dau seama că sunt o peninsulă. Că sunt în contact cu societatea (alteritatea, celălalt etc), dar sunt singură. Sunt atât de singură și îmi place foarte mult acest aspect:)

Poate sunt doar eu sau poate și tu ești la fel

spunea Adi Despot într-o colaborare muzicală...

Mă întorc la ceea ce m-a făcut conștientă că exist și că am un scop și un drum pe care trebuie să merg.Nu e numai o chestiune de alegeri,e mai profund de atât.E rezonanța aceea a oamenilor din jurul tău.Sunt fragili ca și mine.Caută fericirea de asemenea.Vor să primească aprecieri și vor să-și lase amprenta oriunde merg.Clasa a 9-a:Avril Lavigne peste tot:pe pereți,în gânduri,în gesturi,machiaj,aproape tot în afară de stilul vestimentar.Sunt neliniștită,nehotărâtă,foarte ironică,speriată,curioasă.Din afară se vede ca o aroganță adolescentină manifestată prin tot.Îmi place din ce în ce mai mult partea mea misterioasă.Sunt de neatins.Oricine își dă cu părerea nu are dreptate,numai eu știu ce e în sufletul meu.Acum scriu și știu că atunci când o fac pot trece peste o anumită etapă.Nu vreau să șterg cu buretele amintirile pe care le am din acea perioadă.Ele m-au făcut puternică.M-au făcut eu-cea de acum,care mai are puterea să scrie ce-i place.Cea care e îmbrăcată într-o rochie neagră de om mare,dar care nu mă va face un om mare.Eu voi rămâne veșnic o adelescentă spuneam și credeam aceste vorbe cu tărie.Nu sunt o femeie și nici nu vreau să fiu considerată una.Ascult în continuare,(ce-i drept mai rar) Avril Lavigne,dar nu mai am postere cu ea,pierd nopțile în continuare,ador stelele la fel de mult.Nu sunt diferită,nu văd schimbări imense în fotografii.Sunt eu împreună cu persoane diferite,în alte locuri.Multe lucruri s-au schimbat.Încerc în naivitatea mea să-mi recuperez întâmplările,lucrurile pe care le făceam cu plăcere.Dau greș mereu.Timpul nu e generos.Și totuși îmi place schimbarea:îmi place că stau la cămin,că merg la sport(uneori),că nu mai fac atâtea grimase,că îmi place culoarea verde.Despre asta vorbeam...Încă folosesc punctele de suspensie,și încă îmi place cum sună cuvântul „enigmatic”-asta vis a vis de melodie.Poate sunt doar eu,sau poate și tu ești la fel.

Mi-am dorit mult să scriu lucrurile astea ca o justificare a ceea ce nu pot fi de dragul nimănui.Nu pot aproba ce spun alții dacă nu sunt de acord,nu pot să nu fiu sinceră,pot doar să evit să spun ceva,nu pot să nu fiu copilăroasă,să nu fac conexiuni între întâmplări și oameni,nu pot să fiu altfel decât dacă dorința vine din interiorul meu și nu din observațiile altora.Cât despre cei deranjați de lucrurile care mă fac să fiu eu și doresc să le schimbe le doresc o viață de roboței împlinită!

Epilogul(unei amiciții)

După cum poți vedea

sunt la fel de aiurită

cum m-ai lăsat.

Ți-aș spune dacă nu te-aș urî

suficient de tare

încât să te sun.

Astăzi e seara în care pot scrie despre tine.

Știi doar:e seară,sunt singură,uneori scriu în condițiile acestea.

Aproape că pot să trec peste ce mi-ai spus.

Sunt aproape îndrăgostită

de un tip aproape la fel de neserios ca tine.

Sper să-mi treacă până la începutul primăverii când trebuie să fiu grozav de fericită.

Aproape că scriu o poezie.

Și dacă o scriu în ce curent se încadrează?

Oare neomodernist ca Nichita Stănescu?

Știi e aproape ca întrebarea aceea puerilă pe care am auzit-o nu mai știu unde...

Ce epocă urmează după contemporană? Ha râd singură;))Ce epocă?

Sunt singură. Doar eu și pereții verzi și am impresia că pot să scriu cu o cafea la bord. Ha!

Dacă te întreb pe tine poate o să-mi spui că n-am știut niciodată să scriu.

Acum nici nu prea mai pot.

M-am accidentat la munte.

Mă doare când încerc să scriu, când fac orice...

Aproape că ți-aș spune dacă nu te-aș urî suficient de mult încât să te sun.

Apropo, dormi?

Ante Ziua Noastră

Da a devenit deja o tradiție: 28 și 29 sunt zilele în care ne sărbătorim ziua de naștere. Eu și prietena mea cea mai bună organizăm, sau mai bine spus ne străduim să nu facem nimic special de „ziua noastră”, ci doar să trăim cât se poate de spontan acele momente.

Anul acesta de exemplu „ziua noastră” a fost cuprinsă între perioada 26-27 noiembrie.A fost grozav! Am făcut tiramisu...Mă uit acum la poze și râd în hohote. Ah!Tocmai am primit un telefon.Nu-mi pot da seama de ce nu am mai rămas acasă...Pff...Ei petrec...Eu stau și-mi fac blog...E 00:37 și oficial avem amândouă 19 ani-24 de ore întregi;)) după ea va avea 20.

Nu are sens să mai vorbesc...poza e destul de sugestivă!