Imbecilul e uman

Nici nu știu de ce-ți spun despre el. Adică e un cretin cu „C” mare , iar tu ai idee, ți-am mai spus. Ieri a venit la muncă cu un tricou roz și veșnicii pectorali pe care tot încearcă să mă facă să-i observ.  Adevărul e că nici în cot nu mă doare de pectoralii lui, mă lasă indiferentă, deși mă amuză această mascaradă uneori. De obicei când e mai liber nu vorbim prea mult. E prea concentrat, cu telefonul în mână, verificând probabil câte like-uri are la fotografia de la mare, cea fără tricou. Am văzut-o pentru că mi-a apărut la noutăți despre prieteni. Câteodată mai verific ce postează prietenii virtuali, știrile stupide ale ziarelor și revistelor online care mă „informează” în legătură cu formele voluptoase ale fiicei Madonnei. Uneori îmi citesc mail-ul cu eternul horoscop pe care am ajuns să-l citesc din reflex. Azi a plouat și ca de obicei oamenii alergau care încotro. Eu am fost cuprinsă de o liniște neobișnuită și mi-am lăsat mobilul pe undeva...El era acolo reproșându-mi despre lucrurile pe care le fac imperfect. I-am răspuns pe un ton tăios că imperfecțiunea face parte din viața și implicit din personalitatea mea. Până să-mi dau seama pe ușă a intrat un prieten vechi care până să salute, m-a cuprins în brațe cu entuziasm și m-a sărutat.  Cuprinsă de mirare și încercând să înțeleg gestul lui, nu am așteptat prea mult căci m-a luat deoparte și mi-a șoptit „Știam eu că imbecilul e uman. Ar fi trebuit să vezi ce față a făcut:))”  (ficțiune)

Pentru cel ce nu mă lasă să respir corect din acea miercuri în care i-am auzit vocea

Astăzi am o înfățișare neglijentă. Nu mă asemăn deloc cu fetele care defilează pe stradă cu hainele calcate, unghiile făcute, machiate, de parcă au tot timpul din lume numai pentru aceste activități care fac diferența între mine și ele astăzi.

Astăzi trebuie să mă eplilez, să găsesc ceva colorat de îmbrăcat, să-mi fac unghiile, să fac baie, să-i fac ceva părului să stea oarecum aranjat, să mă pensez, machiez etc etc..........................................................Îmi examinez trupul fără haine și văd toate cuvintele pe care le-au spus alții despre acestă entitate diferită de mintea mea. Am multe alunițe, urme negre de la rimel, rădăcini crescute, în curând trebuie să mă vopsesc, urme de bretele, bronz neuniform, ojă sărită de pe unghii...oh...și toate cuvintele lui din acea seară, toate locurile pe care le-a atins timid de teamă să nu mă sparg ca un bibelou. Toate zâmbetele, frazele completate, inteligente, nemuritoare. Urme de buze, vocea, oh vocea, cea mai calmă din câte există...Și toate atingerile flămânde de la cei ce au venit după el, care mi-au lăsat urme pe trup, dar nu au reușit să-mi atingă sufletul. Toți cei care au simțit dorința pe care eu am pierdut-o odată cu el. Il implor să vină să-și ia imaginea, sentimentele, vocea, tot ce a lăsat în mintea mea, urmele de pe corpul meu dacă pleacă, îl invit a mia oară să rămână.......

Les réseaux sociaux, la nouvelle sociabilité et la mise en scene de soi

J’ai choisi ce sujet parce que je trove que c’est très interesant d’analyser les changement qu’ils avaient passée dans les dernièrs années avec la communication entre les gens .

 Les réseaux socialaux sont maintenant indispensables pour toute les generations et produisent une modification substantielle dans la vie de gens qui ont une vie réelle et une autre virtuelle qui est une extension de la vie réelle. En concequence, nous sommes un village global .[1]

 Le réseau social Facebook  a été crée par la nécessité des gens de bavarder. Dans le film  « The social network » , réalisé par David Fincher les besoines des gens sont misent en evidence par les mot suivantes de Mark Zukenberg : « Les gens voulent etre en ligne , verifier leur amis et pourqui ne construire pas un website qui offre ça ? Des amis, des photos, des profiles , tout que tu peut visiter , feuilleter, peut-etre quelq’un qui tu as rencontré a une soirée . » [2]

Stéphane Hugon , sociologue considére que existe une « soif de dialogue » qui est saturé avec l’existence des reseaux sociaux. Il aussi pense que gens veulent des relations d’égal à égal , parler de soi, montrer de plusiers facettes des leur personnalité , d’apartient a une groupe et de jouer avec leur identité . Il aussi parlé de le concept de « mise en scene de soi » qui est important parce que l’individu peut controler l’image de soi.

Hugon nous met en garde en ce qui concerne le harcélément commercial, parce que notres données personnelles sont visibles à tout le monde et pour ça les grandes companies des ventes peuvent trouver des dates importantes sur nos besoines. « Plus on laissera de données personnelles, plus on sera vurnétrable. »

Le sociologue se demande si les reseaux sociaux ameliorent-ils les relations humaines et le reponse c’est oui. Les arguments qu’il utilise pour prover son point de vue sont que « les gens parlent d’eux et à travers ses petits experientes banales » et qu’ill y a de moins en moins temps de parler.

 Sean Parker , personnage interpreté par Justin Timberlake dans « The social network »  dit comme ça : «  Nous avons vécu dans les fermes, apres nous avons vécu dans les villes et maintenant nous vivrons sur internet »[3] . Cette phrase nous conduit sur l’idée de la nouvelle sociabilité. Manuel Castells affirme que l’internet «ne remplace ni la sociabilité en face a face ni la participation sociale, mais il s’y ajoute ». 

 L’idée d’amitie ça change un petit peu parce que en realité nous avons seulement quelques amis et les reseaux sociales nous permet d’avoir plusiers contacts qui peut etre nous ne le connaisons pas. Les relations entre amis peut etre forte si la probleme est la distance par exemple, mais ils peuvent devenir fragile en ce qui concernes les relations interpersonnelles. Plusieurs employeur cherchent des donnée personnelle sur Facebook , LinkedIn etc. sur le candidats et ça peut etre un bonne  ou une mauvais chose pour chacun d’entre nous .

 L’episode de South Park « You have 0 friends” nous montre la fragilite de reations et les changements des liens entres les hommes. Toutes les personnages cherchent des amis virtuelles pour etre puissants et d’avoir confience en soi. Un conflict apparaît t’il quand Wendy, la cherie de Stan decouvre que son mec n’a pas modifie le statut de sa relation avec elle. Wendy croit qu’il veut connaintre autre fille et devient jaleuse. Un autre personnage interesant c’est Kip qui depuis six moint n’a pas des amis sur facebook . Sa vie se change quand il a un ami virtuel et il parle avec lui toute la jounée . Le pèrè de Stan est tristé parce que son fils ne veut pas l’ajoute sur Facebook. Cette parodie nous montre que les conflicts se sont multiplie avec l’aparition de les reseaux sociaux et nous devrons etre très attentif  avec la « mise en scene » de notre vie virtuelle parce que c’est possible de nous affecter la vie réelle.

 Antonio Casilli parle de trois idée reçues sur internet . La premiere c’est qur l’internaute n’a pas de vie socialle et il vivre seulement par sa liens avec l’internet et c’est caracterise par un personnalité introvertite. La deuxieme idée c’est que l’internet c’est un territoaire de la jeunesse, idée qui n’est pas la verite parce que nous pouvons observer la croissance des personnes agée qui ont acces a l’internet. La tresieme idée c’est que l’internet c’est une monde independente du réel. Antonio Casilli dit que  c’est une ereure de regarder ce deux monde comme separée.

En conclusion , nous trouvons que les reseaux sociaux ont changer l’interaction humaine et ont permis la mis en scene d’individu qui n’est pas seulement un etre sociale , c’est aussi un etre « technosociale »

Bibliographie : Cassilli Antonio, Les liasions numeriques

Hugon Stephane , http://www.eranos.fr/fr/blog/stephane-hugon-les-reseaux-sociaux-viennent-etancher-une-soif-de.html

http://www.south-park.me/you-have-0-friend-s14e04-vost-fr/

http://www.imdb.com/title/tt1285016/

http://en.wikipedia.org/wiki/Global_village_(term)

---

[1] Marshall McLuhan, The Gutenberg Galaxy : The Making of Typographic Man, 1962

[2] The Social Network, Mark Zukenberg: People want to go online and check out their friends, so why not built a websitethat offers that? Friends, pictures, profiles, whatever you can visit, browse around, maybe it’s someone you just met at a party.

[3] The Social Network, Sean Parker: We lived in farms , then we lived in cities and now we’re going to live on the internet.

Criza de la 20 de ani?

Sunt momente în care mă mai întreb cine sunt și ce vreau. Nu am răspuns aceste întrebări. Înainte aveam...Înainte de ce? Ce s-a schimbat? Sunt aceeași, (îmi pace să cred asta)doar că nici acum nu ma descoperit cum să opresc timpul. Dacă mă întreabă cineva ce-mi place mă fofilez, shimb subiectul. Adevărul e că nu mai știu ce-mi place. Îmi place să scriu, mă calmează, îmi place să merg la plajă, de asemnenea mă calmează. Îmi place budinca cu vanilie și să mă uit la seriale(acum nu mai știu dacă-mi place să fac și asta), dar acestea nu sunt calități care „dau bine” la un CV. Și e complicat să conving pe cineva că sunt interesantă, când eu însămi nu mai cred asta.

Să fie criza de la 20 de ani? (Așa cum Norman, un videobloger din Franța a evidențiat că există una la 25 de ani). Adevărul e că nu-mi mai place nimic. Sunt mai rău ca în adolescență. Toate mă dezamăgesc și eu dezamăgesc la rându-mi.

Mi se spune în fiecare zi că trebuie să fac aia și aia, și îi întreb de ce trebuie? Așa face toată lumea? Dar nu mi-am dorit niciodată să fiu un soi de oaie dintr-o turmă, dimpotrivă.

Și se termină anul, mai părăsesc o cameră, niște colegi și e trist, dar nu-mi place ca cineva să-mi citească această emoție. Mă adaptez la alte condiții, nu-i problemă, însă uneori mă întreb cum se poate să nu mai țin legătura cu o persoană cu care cu un an în urmă comunicam foarte bine? E un fel de acceptare tacită pe care nu pot s-o înțeleg, dar nici nu încerc s-o schimb. E bizar acum, la anul voi crede că ce se întâmplă atunci e ieșit din comun. Timpul e ciudat.

Yey!!!Am câștigat un parfum !!!

         Hei, hei hei. După luna februarie care s-a dovedit dezastruoasă din mai multe puncte de vedere, iată că am primit o veste simpatică . După Valentine s Day, sărbătoare pe care o urăsc din tot sufletul și un Dragobete în care am așteptat un telefon toată ziua și la final aproape că-mi adunam inima de pe jos, trist, jalnic etc...După ieri, care a fost cea mai groaznică zi de când m-am întors din Franța, noroc cu exoziția de mărțișoare eco de la Tomis Mall care mi-a luminat ziua dar am fost totuși dezamăgită că nimeni din anturajul meu nu a avut curiozitatea de a vedea despre ce este vorba) ceva s-a întâmplat.
       Mi-am luat Cosmo ca în aproape fiecare lună ca să mai scap de tot stresul acumulat peste lună și ce să vezi? Luna trecută am scris o scrisoare în care am vorbit despre articolele care mi-au plăcut și pe care le-am găsit utile. Mini scrisoarea mea a fost publicată în numărul din martie și se pare că am câștigat un parfum. Ia te uită, cu Mercur retrograd sau fără (glumesc) am reușit să câștig ceva. Menționez că e primul obiect pe care-l câștig, iar faptul că este datorită scrisului mă bucură enorm!!!

   

Dezumanizarea la Tv

     Scriu ca să-mi exprim dezaprobarea și dezgustul pentru pseudo-reportajul prezentat de Antena 1 în cadrul emisiunii „Acces Direct” despre Ioana Tufar. Astăzi mi s-a confirmat că este foarte grozav să nu ai televizor întrucât ești protejat de toate aceste mizerii.
     Pornind de la o postare a lui Mircea Badea am căutat informații despre ceea ce a făcut-o pe Simona Gherghe să plângă. Am rămas profund dezamăgită de așa cum am menționat și mai sus, pseudo-reportajul despre locul de muncă pe care Adriana Bahmuțeanu i l-a oferit acestei ființe. Scopul întregii filmări a fost prezentarea igienei precare a Ioanei, nicidecum detalii despre jobul oferit,toate aceste detalii fiind date pentru umilirea unei persoane. De la Adriana nu mă așteptam la alte lucruri mărețe, jignirile, lipsa de conștiință, diplomație au fost la locul lor. Atitudinea reporterului în schimb m-a intrigat întrucât rolul lui este acela de observator, formator de opinie, nicidecum de comentator, care face discriminări, care nu-și protejează sursele. Sper ca odată cu această întâmplare, care nu este singulară în emisiunile cu acest format, persoanele privitoare la televizor să demonstreze un pic de umanitate, decență și să nu mai accepte acest gen de produse mediatice dăunătoare personalității. Sunt profund dezamăgită și mi-aș fi dorit, în această seară superbă de februarie să scriu despre alt subiect.

Un gagic dintr-un catalog...

  Deci  aaa...(am început cu deci aaa=)), ce poate fi mai rău?). M-am decis. Îmi voi alege următorul „mai mult decât prieten” ca pe un produs cosmetic dintr-un catalog. Ei fac asta de o grămadă de vreme și nu pare a fi o problemă. Dacă eu sunt aleasă pentru că intru într-o anumită categorie, voi face la fel, măcar pentru puțin timp, să văd cum se simte...

 Așadar, trebuie să conțină : - creier
                                              
- atitudine
- să vorbească limba română corect
- să fie arătos:)) șaten, cu ochii deschoși la culoare, eventual creț:))
-să aibă opinii
- să știe și alte chestii decât știu eu
-să nu fie manelist
- să nu se îmbrace în roșu prea des
- să meargă mult pe jos
- să meargă cu mine la concerte
- să nu mă streseze cu telefoane
- să nu fie prea „cosmopolit”
- să aibă dicție bună (să înțeleg ce zice)
- să nu pună mare preț pe Revelion, Ziua Îndrăgostiților (Ah, aici trebuie să deschid o paranteză pentru această sărbătoare cretină mi-a distrus liceul. Nu eram niciodată într-un cuplu când se apropia și tot orașul era împânzit cu inimioare și chestii stupide. Eram mereu în depresie. Parcă eram în stare să cumpăr mai multe dresuri, mai multe căni, mai multe lucruri de care nu am nevoie. Oameni buni, sărbătoarea dragostei e în fiecare zi, ok?).

Să vedem ce iese...hai că m-am ofticat. Încerc să dorm...